marți, decembrie 16, 2014

Un dor lipit de gânduri

Pe culmi nebănuite un dor de-al meu te caută
Printre succes și lauri,
Mult aur și tone de diamante,
Că doar m-ai părăsit pentru mai bine, nu e așa?!

Dar mie mi s-a făcut un dor de...,
și chiar dacă aș părea un sclav în fața ta,
tot în genunchi voi sta să te privesc
Pentru că-n ochii tăi
pe mine "același" mă mai regăsesc.

Puterea mea ascunsă-n vorbe,
în șoapte înfundate
putregăite, se desfac și ajungând
nebănuite
sus-sus,
pân la urechi...

Pretind a fi regrete
ascunse-n iatagane
și dezinteres nocturn.

Mimezi că m-ai fi luat în brațe și
pe fotoliu
în formă de păiajen m-ai fi turnat,
iar tu - liptă-n mreaja mea,
în ea te-ai sufoca.