luni, august 26, 2013

mut ud

si de ce nu mi-as permite sa te caut noaptea,

atunci cand cineva ..la cineva ii prinde bine

dor de vocea ta?!



cand ceai in doi imparti cu "tine insuti", dar tacut,

te faci neauzit in valuri zbatute-n tarmuri nordice

de ne-in-trecut?!



sau cand luna, in clipe de lumina,in ochii tai si-n suflet

se asterne nocturn, splendid pe buze geme un somn nebun,

tu cauti, sau ma cauti sa te astept,

dar eu nu sunt.
nu sunt pentru ca sunt mut.
de multi uitat in ape,
ud, pana la piele.

imi cer iertare, doamne,
domni.. de sub tutele.

joi, august 15, 2013

conștientizează @Z!

deseori ne dorim lucruri pe care le vedem la alții, ne dorim alt anturaj, alți părinți *(mai ales când suntem adolescenți), alte vieți, alte.... și doar o mică parte dintre oameni sunt mulțumiți sau fericiți cu ceea ce au, cu ceea ce realizează, cu ceea ce îi determină să se miște împotriva haosului.
Secretul unei vieți fericite este simplitatea acesteea. Cu cât ne simplificăm viața, cu atât mai mult prețuim micile bucurii la justa lor valoare. Simplitatea vieții nu este abandonul principiilor sănătoase, sau minimalizarea nevoilor imperios necesare, precum ar fi substituirea alimentelor sănătoase din alimentație, sau izolare, etc. Simplificarea înseamnă renunțare la ceea ce nu avem nevoie cu adevărat. Câți dintre noi se întreabă zilnic, sau își educă conștientul dacă are sau nu nevoie de acel ceva anume. Oamenii avari sunt extremiștii acestor concepte conviviale, dar de la ei putem să învățăm metoda de triere, de refolosire și de rearanjare a nevoilor în piramida noastra existențială.
Fiecare își are metodele sale de a ieși din rutină cu ceva util, unii devin mai mulțumiți de ei însuși, iar alții doar se mențin în aceeași stare de plictisealĂ.


iubirea este acel condiment care te determină să TE alegi pe tine însuți într-o sumedenie de idei și filosofii adesea neîncăpătoare în viața noastră, acest sentiment stilizează și tonifică logica noastră, dacă o mai păstrăm :))



vineri, august 09, 2013

imago


„Şi au trimis ei pe biata domniţă să cerce îngenunchiată marginile pământului, în sudoare şi în neodihnă, minunata apă a curcubeului, pe care n-o găsea nicăierea.” (Bogdan Petriceicu Haşdeu, "Povestea crinului").


cum a devenit Ion Creangă bun povestitor de anecdote și povești interesante, cum de nu s-a căsătorit Mihai Eminescu cu Veronica Micle, cum și-a transformat Barbu Petriceico Hașdeu pierderea fiicei sale în cea mai frumoasp poveste lirică, povestea crinului, lăsând prin ea încă un mister bântuit în casa în care locuiau?! Sunt cazuri de maturitate psihologică, dar totodată și mișcarea sufletului împotriva rațiunii, stăpînirea agresivității prin taine, taine născocite sau create pentru a crea paralelismul situației, haosul.
la început ne naștem cu ceea ce nimeni nu poate să ne învețe decît propriul nostru instinct - imaginatia, imago mundi, imaginea de sine... etc

felul de a interpreta imaginea, de a o căuta în anumite circumstanțe și de a o contempla în creația ei, contribuie la generarea amalgamului afectiv, țesut în perfecțiunea sa, ca o pânză de păianjen gata să se rupă în greutatea picăturilor de ploaie...