marți, mai 28, 2013

eu gandesc azi asa!



Oamenii simt nevoia sa se dedice mereu cuiva, la ceva... din nevoia de a se simti utili. De a se simti apreciati, ascultati, admirati, diverse chestii :)

Cu timpul, acest "dedicat", a luat o platforma a egoismului, cerem drepturi si aprecieri fortate pentru tot ce facem. Cerem iubire in locul celei pe care o daruim, cerem atentie, magulire. Cand ele nu vin apare si deziluzia. Ele nu vin uneori pentru ca nu trebuie asteptate niciodata. Unii dintre noi trebuie sa treaca prin adevarate "razboaie" de opinie si filosofie ca sa ajunga la adevarul simplu. Poate ca si din cauza aceasta crestinii isi consacra energia divinitatii, se dedic fara sa astepte nimic in schimb, decat constiinta impacata.
Religiile practicate ne dau mai multe solutii moderne, mai multe alegeri de a depasi un obstacol, insa putini constientizam rolul acestora, etichitand institutiile religioase sau ideile propagate ca fiind de prisos si neadevarate. Un adevar este un construit la baza unui neadevar, care la randul sau a fost preluat dintr-un adevar.
Vom evolua indeajuns daca vom organiza posibilitatile constientului si a factorilor de influenta ce determina functionarea acestuia. Mintea este ca o gradina. Participand la cresterea unui copil avem posibilitatea sa intelegem cum merge acest mecanism daca detinem cateva adevaruri deja aplicate. Copilul se naste cu o imaginatie bogata, noi, adultii il invatam treptata prin limbajul specific sa ii fie frica, sa planga, inventam personaje malefice si violente pentru a-i starni reactii adverse la bucuriile sale, si toate acestea pentru ca parintii nu au timp sa observe micutul. Noi, gloata, suntem niste copii care invata frica din scripturi, stiri, istorii. Pentru ca e normal sa existe si raul, ar fi absurd sa fie perfecta viata noastra, chiar daca toata stiintele tind sa ne perfectioneze habitatul.
Ce-ar fi sa incepem prin a ne educa instinctele personale si revizuirea necesitatilor, de a ne educa sentimentul CONSTIENT si logic, fara a apela la masti sociale. Sa respectam oamenii, sa credem in ei, sa le dam sanse, sa ii incurajam, in schimb sa nu asteptam mai mult decat satisfacerea nevoiei de a fi util.

de aici si sentimentul de posesivitate si invidie, sa avem lucruri si fiinte in subordinea noastra, fara sa le dam dreptul de a alege.

Personal, am tinut mult la cineva, crezand ca fac sacrificii din dragoste fata de el, dar de fapt eu eram cea care ii crea o captivitate si il sufocam cu atentia mea. Am pierdut acel om doar pentru ca ma gandeam ca avea nevoie de atentia mea. El putea sa o ceara si eu sa i-o dau in schimb, insa eu nu am vrut ca sa astepte...sau sa aiba nevoie de asa ceva. Saturatia perfecta a distrus ceea ce iubeam.

Au trecut luni si luni, ca sa inteleg ca el cand va avea nevoie de mine ma va chema. Desi aceasta nu se mai intampla niciodata, pentru mine a fost o lectie.

Nimic fortat nu se intampla.
dumnezeu nu exista, dar este nevoie sa il inventam, daca nu mai avem motivatie.
Oamenii sint diferiti, este absolut tampit de-a dreptul sa ii spui cuiva ca il cunosti mai bine decat el si stii ce vrea.


NICIODATA, DAR NICIODATA, ABSOLUT NICIODATA, NU INCERCATI SA CUNOASTETI MAI MULT DECAT VA ESTE DAT SA AVETI!!! - Legea PRIMORDIALA a naturii!

ca esti sau nu gay, crestin, tampit, retardat, inteligent, sarac sau bogat, incearca mai intai sa te studiezi pe tine, decat sa veghezi asupra altuia.

DESCOPERA-TI APTITUDINELE SI CAPACITATILE INTELECTUALE SI FIZICE, in loc sa stai ca un animal ranit... Asa vremuri traim, ca nu avem cand sa ii ascultam pe altii, trebuie sa ne adaptam si sa ACCEPTAM ccea ce avem, ceea ce suntem, ceea ce putem avem.

Frica este cea mai teribila limita!!! CEA MAI TERIBILA!!! Din momentul cand iti descoperi "adrenalina", traiesti viata, avem nevoie sa simtim si sa diversificam simtul, astfel imbatranim in toiagul filosofiei....


well, Bonne chance!