duminică, februarie 17, 2013

ar fi scurt metraj de-ale moldovenilor

Azi dimineață am ieșit la balcon și mă uitam cum ninge, afară e februarie..și destul de frig pentru a nu ieși din casă... de la etajul 8 se vede bine tomberoanele de gunoi și personajele care se apropie să-și lase gunoaiele de prin casă.1. se apropie un bărbat de vîrsta a doua, se oprește lîngă unul din cele 4 tomberoane așezate linear, aproape umplute cu vîrf. Stă îngîndurat cîteva clipe, uitîndu-se la punga sa și la căruțul albastru, care aparținea probabil unuia dintre nepoți. Își lasă punga de gunoi, iar căruțul îl poziționează cu grijă între un tomberon și un spațiu creativ, în care am putea lăsa sticlele goale din plastic. Se mai uită la căruț... cu un regret probabil că nu îl poate păstra și pleacă.2. la cîteva minute se apropie un alt bărbat, probabil nu are nepoți, are copii la universitate, sau plecați pe undeva.... Se uită la căruț în timp ce mergea spre garajul său de alături.. se întoarce la cîțiva metri și ia căruțul.. deschide garajul, pune căruțul albastru în interior, dar se decide să îl scoată pentru că altfel nu poate să iasă cu mașina. A scos căruciorul albastru și la lăsat la intrare, atunci observase ceva, un mesaj lăsat, îl ia, se uită la el și îl aruncă pe jos, undeva în apropierea ușii sale. Scoate mașina, iese din mașină, pune căruțul în garaj. Închide porțile din fier și pornește mașina. Pleacă. Căruțul rămîne în garaj.S-ar fi gîndit acel bunic că amintirea lui  va fi în garajul cuiva care nu îi trebuie?! În proprietatea cuiva, care se gîndește lasă să fie, că în curînd un copil nu va rîde în el, iar praful se va depune în țesătura lui și îi va strica aspectul?!La ce s-a gîndit celălalt? - că e prea bun să îl lase și să nu îl ia, chiar dacă nu are nevoie?!oricum, că e o reflecție sau nu, dar e trist să vezi un căruț gol lîngă un tomberon plin de gunoi.... Ca un rîs de copil, auzit în surdină, ca un ecou, ca o amintire, ca un vas drag ce se sparge.... Un rîs de copil pulverizat.