Postări

Se afișează postări din 2013

Mariana Dobzeu - Treci, cucule peste Prut

Caprice No. 24 by Niccolo Paganini Track No.4 Tom Ward Guitar Recital

o zi, un soare...

vreau ca tu să fii fericit

Imagine
obișnuim să dăm întrebări simple și mai adesea să primim răspunsuri ample și bogate în înțeles.. ” -- tu ce îți dorești cel mai mult pe lumea aceasta? -- să fiu fericit. -- și ce înseamnă fericirea pentru tine? -- păi nu știu să-ți spun exact acum, să fiu cu cea pe care o iubesc, să fiu... fericit ” nu este nevoie de un fanatism sau un angajament special pe care îl avem de mici ca să ne construim după acel model viața... Fericirea este partea iluzorie a vieții, ceea ce o parfumează, o cîntărește, o evaluează pentru alții prin Respect sau Nu, prin abundență sau prin ceva neordinar, dar atât de obișnuit și accesibil altă dată. Fericirea este partea componentă a binelui. a părții pozitive. fericirea ne îndeamnă la cunoaștere și la manifestarea emoțiilor dintr-o stare în alta, fără să altereze celelalte ”componente”. Fericirea este un mod de viață. te trezești dimineața și îți spui că ești fericit, scrii cuiva un mesaj și zîmbești. Fericirea este partea din puzzle care lipseșt

mut ud

Imagine
si de ce nu mi-as permite sa te caut noaptea, atunci cand cineva ..la cineva ii prinde bine dor de vocea ta?! cand ceai in doi imparti cu "tine insuti", dar tacut, te faci neauzit in valuri zbatute-n tarmuri nordice de ne-in-trecut?! sau cand luna, in clipe de lumina,in ochii tai si-n suflet se asterne nocturn, splendid pe buze geme un somn nebun, tu cauti, sau ma cauti sa te astept, dar eu nu sunt. nu sunt pentru ca sunt mut. de multi uitat in ape, ud, pana la piele. imi cer iertare, doamne, domni.. de sub tutele.

conștientizează @Z!

Imagine
deseori ne dorim lucruri pe care le vedem la alții, ne dorim alt anturaj, alți părinți *(mai ales când suntem adolescenți), alte vieți, alte.... și doar o mică parte dintre oameni sunt mulțumiți sau fericiți cu ceea ce au, cu ceea ce realizează, cu ceea ce îi determină să se miște împotriva haosului. Secretul unei vieți fericite este simplitatea acesteea. Cu cât ne simplificăm viața, cu atât mai mult prețuim micile bucurii la justa lor valoare. Simplitatea vieții nu este abandonul principiilor sănătoase, sau minimalizarea nevoilor imperios necesare, precum ar fi substituirea alimentelor sănătoase din alimentație, sau izolare, etc. Simplificarea înseamnă renunțare la ceea ce nu avem nevoie cu adevărat. Câți dintre noi se întreabă zilnic, sau își educă conștientul dacă are sau nu nevoie de acel ceva anume. Oamenii avari sunt extremiștii acestor concepte conviviale, dar de la ei putem să învățăm metoda de triere, de refolosire și de rearanjare a nevoilor în piramida noastra existențială

imago

Imagine
„Şi au trimis ei pe biata domniţă să cerce îngenunchiată marginile pământului, în sudoare şi în neodihnă, minunata apă a curcubeului, pe care n-o găsea nicăierea.” (Bogdan Petriceicu Haşdeu, "Povestea crinului"). cum a devenit Ion Creangă bun povestitor de anecdote și povești interesante, cum de nu s-a căsătorit Mihai Eminescu cu Veronica Micle, cum și-a transformat Barbu Petriceico Hașdeu pierderea fiicei sale în cea mai frumoasp poveste lirică, povestea crinului, lăsând prin ea încă un mister bântuit în casa în care locuiau?! Sunt cazuri de maturitate psihologică, dar totodată și mișcarea sufletului împotriva rațiunii, stăpînirea agresivității prin taine, taine născocite sau create pentru a crea paralelismul situației, haosul. la început ne naștem cu ceea ce nimeni nu poate să ne învețe decît propriul nostru instinct - imaginatia, imago mundi, imaginea de sine... etc felul de a interpreta imaginea, de a o căuta în anumite circumstanțe și de a o contempla în creația e

Adrian Paunescu, “Mor Actorii”

Imagine
“Cainii mortii reincep sa latre, Cinici, pofticiosi, nerabdatori, Se tot sting luminile in teatre, Noapte buna, domnilor actori ! Ce se-ntampla seamana teribil Unui zbor cu foarte multe goluri: In aceasta tara mor actorii Regretati de propriile roluri. Tineri si batrâni, la garderoba Vin sa-si lase cea din urma haina, Programati sa intre in spitale Ca sa poata sa se stinga-n taina. Nu mai vor aplauze si bisuri, Nu mai vor sufleori, lumini si farduri, Ar mai zabovi doar ca sa-si rupa Propriile afise de pe garduri. Mor actorii parasiti de public, Teatrul insusi este o fantoma si la catafalc le stau de garda Rolurile care intra-n coma. Ne-au facut sa plangem si sa radem, In momente bune sau mizere, Astazi, cu privirea zavorata, Ei isi joaca ultima tacere. Ce ciudat, acum, cand mor actorii, Tragedia ce-au jucat-o moare, Pentru a afla ca fara dansii Tragedia noastra e mai mare.”

MOTIVATION - BE THE BEST YOU

Coco Chanel 1969 Interview - Part 2/2

Coco Chanel 1969 Interview - Part 1/2

How Bad Do You Want It?

da eu beu apa calda

nu/mi plashe vorba lunga. nish mamaliga gheatza dar nici pi aproape sushi cu paine ruseasca imi plashe biznesu cu fluturii atunci cand chicura di dimineata da mai mult atunshi imi plashi cand viatza-i viatza.

eu gandesc azi asa!

Oamenii simt nevoia sa se dedice mereu cuiva, la ceva... din nevoia de a se simti utili. De a se simti apreciati, ascultati, admirati, diverse chestii :) Cu timpul, acest "dedicat", a luat o platforma a egoismului, cerem drepturi si aprecieri fortate pentru tot ce facem. Cerem iubire in locul celei pe care o daruim, cerem atentie, magulire. Cand ele nu vin apare si deziluzia. Ele nu vin uneori pentru ca nu trebuie asteptate niciodata. Unii dintre noi trebuie sa treaca prin adevarate "razboaie" de opinie si filosofie ca sa ajunga la adevarul simplu. Poate ca si din cauza aceasta crestinii isi consacra energia divinitatii, se dedic fara sa astepte nimic in schimb, decat constiinta impacata. Religiile practicate ne dau mai multe solutii moderne, mai multe alegeri de a depasi un obstacol, insa putini constientizam rolul acestora, etichitand institutiile religioase sau ideile propagate ca fiind de prisos si neadevarate. Un adevar este un construit la baza unui neade

2000 DE SEMNE / 30 kcal consumate / dieta intelectuala

in medie scriem peste 2000 de semne, acestea fiind mesaje, comentarii, documente cautate, etc. insa aceasta nu este o medie exacta, precizam este o medie iluzorie, mi-ar placea sa cred ca in medie mai scriem macar 2000 de semne pe zi. Daca inainte conspectele erau forta examenelor cu un potential de succes garantat, acum - in era ciclonilor cibernetici, lucrul de cercetare si metodele de studiu independent dezvoltate pe parcursul anului inlocuiesc cu succes acest tip de schimbare de mentalitate am spune. cum ne adaptam la asa perioada de tranzitie? greu, copiii nostri devin revizori de referate online, documente pe care le traduc mot a mot din alta limba, neinteresati decat de produsul brut, fara a mentiona ca la randul lor vor fi parinti cu regrete si imbunatatiri after party!!! Ideea de la care am pornit: scriem putin, unii deloc, ne modificam scrisul de mana, caligrafia devine un lux, iar artistii prefera sa treaca la scrisul de mana sau la masinele de scris, macar at

Note de drum: Salonul roşu

Note de drum: Salonul roşu :    Am scris acum câteva zile despre Salonul roşu al lui August Strindberg şi mă gândesc să mai continui un pic, până fac o recenzie comple...

despre ce aş scrie...

despre ce aş scrie... despre tine dacă te-aş cunoaşte, despre clipe străine care ar fi putut fi ale noastre, despre doi oameni care s-au întâlnit o dată, demult..parea că timpul s-a întrecut, şi cel "acum" a devenit un melancolic taciturn. aş scrie despre fete frumoase, care lasă în urmă dâre de parfum ca cele din specia-pasăre măiastră-păun. fete de care băieţii se tem şi mimează timid înţelegerea la îndemn. aş scrie despre copii care aleargă, descoperindu-şi puteri de super viteză, despre mame care cochetează cu nenea- care pare a le fi prieten, despre amici care se caută atunci când de ei însuşi se tem... Aş scrie despre neam şi cuget, dar aici recunosc ca nu am studii. diplomele mele s-au înstrăinat de unele simţuri, şi dorul din mine s-a lăsat. Aici, da. Sunt vinovat. despre bunici aş scrie, ce-ar fi făcut ei acum de Florii... dacă bunica ar mai purta un busuioc în sanul unei ii... despre mine... singur..aşa de la sine, nu cred ca aş scrie...

cand incepi sa intelegi

Imagine
de ceva timp nu am mai scris nimic, am ramas vexata pe unele teme stereotip din Chisinau, care treptat au declansat niste reflectii.. se vorbeste de postul mare, de a fi mai bun acuma cu ceilalti, mai intalegator, mai sincer, se tine cont de ingrijirea si mentinerea igienii spirituale. Da, se face lupul bland. Aici fara nici o trimitere aluziva la clasa politica. Nu am nici o orientare politica. Religia vine de la sine cu dogmele si traditiile sale pentru fiecare crestin, ce poate sa schimbe cateva zeci de zile de post? ..sa dea o speranta, o curatire..o liniste interioara, o binefacere, o mangaiere cuiva.. Iata, poate trezi.. S-ar schimba cu ceva tara mea daca postul spiritual ar fi minimum un an?

FUGA MORŢII

Negru lapte al zorilor seara îl bem la amiza îl bem dimineata îl bem noaptea îl bem si îl bem sapam o groapa-n vazduh acolo patul nu-i strâmt. In casa sta un barbat cu serpii se joaca el scrie când seara se lasa el scrie-n Germania parul tau argintiu Margareta el scrie si iese în fata casei si stele scânteie el fluiera si-si cheama dulaii îsi fluiera jidovii sa sape o groapa-n pamânt ne ordona cântati acum pentru dans. Negru lapte al zorilor noaptea te bem te bem dimineata-n amiaza si seara te bem te bem si te bem. In casa sta un barbat cu serpii se joaca el scrie când seara se lasa-n Germania parul tau argintiu Margareta. Parul tau de cenusi Sulamita sapam o groapa-n vazduh acolo patul nu-i strâmt. El striga sapati mai adânc în pamânt voi unii voi altii cântati miscati din arcus îsi scoate pistolul din brâu îl flutura – albastri-i sunt ochii Infingeti mai bine lopata voi unii voi altii cântati pentru dans mai departe. DE Paul Celan ( 1920 * +50= 1970 *) N

MARI ROMANI - MIRCEA ELIADE

Imagine
Alla Tofan on Twitter Counter

ar fi scurt metraj de-ale moldovenilor

Imagine
Azi dimineață am ieșit la balcon și mă uitam cum ninge, afară e februarie..și destul de frig pentru a nu ieși din casă... de la etajul 8 se vede bine tomberoanele de gunoi și personajele care se apropie să-și lase gunoaiele de prin casă. 1. se apropie un bărbat de vîrsta a doua, se oprește lîngă unul din cele 4 tomberoane așezate linear, aproape umplute cu vîrf. Stă îngîndurat cîteva clipe, uitîndu-se la punga sa și la căruțul albastru, care aparținea probabil unuia dintre nepoți. Își lasă punga de gunoi, iar căruțul îl poziționează cu grijă între un tomberon și un spațiu creativ, în care am putea lăsa sticlele goale din plastic. Se mai uită la căruț... cu un regret probabil că nu îl poate păstra și pleacă. 2. la cîteva minute se apropie un alt bărbat, probabil nu are nepoți, are copii la universitate, sau plecați pe undeva.... Se uită la căruț în timp ce mergea spre garajul său de alături.. se întoarce la cîțiva metri și ia căruțul.. deschide garajul, pune căruțul albastru în interior

AMINtiri din :Odată când eram şi eu aşa de-o palmă

Cînd suntem micuţi, aşa de jumate de metru, privim totul cu o curiozitate absolută, iar imaginaţia noastră nu se poticneşte doar în poveştile cu prinţişori, sau pilde şi poveţe legate de divinitate închinate în faţa icoanelor...  Curiozitatea noastră se îndreaptă însăşi spre natura noastră umană, biologică, care se întreabă de ce Ana e diferită de Ionuţ, şi de ce Ionuţ o bate pe Ana de la nimic..şi acasa îi spune mamei că o iubeşte.  Apar întrebări de unde au venit ei, dar cum se face ciorba, ce planuri pe viitor - pe când vor creşte mari, ce profesie vor avea, casa - cu câte camere, culori, ce să mai zici, chestii complicate! Apar prieteni de joacă şi rivali, aşa ca în viaţa - prieteni pentru care copiii mint şi îi apără, sau îi trădează... Cum simt ei, sincer! "Azi te iubesc!" şi poate să ţi-o spună într-un mod cel mai sincer din lume, iar "mâine" poate fi mai distant şi preocupat cu altceva. Cînd realizează că nu mai poate să explice ce simte, deşi pare că

orar pentru toti, cu T care vine de la tu

Imagine
dimineaţa ne trezim cu toţii. unii în paturi, alţii din mers, alţii în duş, sub soare şi vânt, sporadic ne trezim cu toţii- câteodată am impresia că ne trezim într-un cor armonios, la 5,6 dimineaţa..cei care dau tonul.. la 7 tenorii şi sopranele... la 10, 11, 12, 13... şi tot aşa ne trezim- dupa care adormim, în refren, ne reculegem în cearceafuri creponate sub funduri transpirate de dragoste, mâncăm cu tacâmuri, mâini, degete, falange, jumătăţi de unghii ne spălăm voios de gânduri adormim ca pasările în pom, lipiţi cu ghearele strânse pe crenguţe, cu aripile trase şi ciocul în guşa împenită. A mai trecut una zi, vine una noapte, după noapte iar zi şi după zi noapte. Iar seara vine când avem oaspeţi sau începi să te ţicneşti.