sâmbătă, mai 26, 2012

Be young forever!


In sinea mea, in mediul meu, valorile pe care le aveam atunci era realitatea in care traiam cu totii.. Era 'dealul de prosperitate' dupa comunism. Oamenii au inceput sa consume, sa consume, sa se sature... bla bla...si iar sa se consume, pentru ca apareau brand-uri si se construiau mall-uri.. si fetele se uitau mai mult dupa bmw-uri.. si baietilor le placea sa fumeze davidoff ca sa dea impresii prin club... cu muzica cool.. etc, era o veselie de vis  viitorul ce ma astepta... dar am avut un ""tchi - tcha" in cerebel, si mi-am zis... asta e o imitatie ieftina de viata occidentala.. De fapt ce luam noi de la occidentali?! Haine, parfumuri... si nimicuri ce curge printre degete..asta am invatat de atata timp... O cultura  de consum (de savoir-vivre) si aia superficiala.. si daca radeam de ei ca sunt grasi si cu burtile slinoase peste curelele pantalonilor, iar femeile erau disgratioase si disproportionate... acuma ar trebui sa ne uita in jurul nostru.. pe meleagurile mioritice..fast-food-uri..unde vezi, cat vrei.. cu maioneza.. si ulei!
Si chiar daca ne-am schimbat "parul", naravul a ramas la fel - copy/paste -mita, etc ... Si acest copy paste m-a determinat sa inteleg ca timp de atatia ani..in care mi-am ros coatele pe bancile scolii.. nu a fost decat frecat menta, ca oricat de sterilizat as fi iesit din universitate.. urma sa ma "adaptez", daca nu.. na.. asta e viata, lumea nu tu o schimbi... cica..
Si revenind la valoarea visului organic din adolescenta... pe care am vrut sa-l despic in mai multe parti inegale... nu regret ca nu l-am indeplinit...inca :), ci din contra.. si aici ar fi multe de spus despre cautarile sinelui in abisul orizontului himeric, pe care acum le mai  numesc"oaza timpului" :) ->fiindca anii de cautare mi se par deja mult mai importanti in contructia fiecarui ego, decat cei de acumulare. Adunand fara stirea capului ca sa fii in rand cu lumea, ca asa trebuie si asa se cuvine la casele mari.. dai ortul popii de oboseala si nu mai vezi soarele.. Aurora Liiceanu, in cartea sa "Viata nu-i croita dupa calapod", scria:"ei muncesc, ei asuda departe de casa, rabda si strang bani pentru a face aceste case absurd de uriase. (...)Toti muncesc cu ochii spre gardurile vecinilor"..  fiind, in consecinta, categorizati de occidentali dupa mentalitatea si comportamentului nostru - lumea de mana a doua, a treia, si nu pentru ca am fi saraci ...dar macar nu suntem in stare sa pastram ce avem in noi intact, "al nostru", si sa ne impunem cu ale noastre, ca avem si noi "di tati".. sa fim si noi mandri de o virgula in toata povestea asta cu globalizarea.. dar na...
...sa facem un dus rece.. si sa ne intrebam ce vrem de fapt, daca vrem un Nae Ionescu.. da-ti omului o sansa, o bursa, scoliti-l bine, nu-i puneti bani in buzunar pentru nu-stiu-ce ca sa treceti examenele, ca sa ajungeti un Cioran sau un Eliade prin Paris, si sa nu umblam cu fofarlica ca si Popescu si Ionescu lui Caragiale, si  sa ne iubim, asa cum  suntem... plini de ale noastre.

Valurile, unul dupa altul, se inclina la picioarele mele ..elogii aduse cuvintelor mele scrise :))

Nici un regret, doar dragoste, si mult vant umed si sarat.. :*