luni, martie 26, 2012

despre super-superstitii

SUPERSTÍȚIE, superstiții, s. f. Prejudecată care decurge din credința în spirite bune și rele, în farmece și vrăji, în semne prevestitoare, în numere fatidice sau în alte rămășițe ale animismului și ale magiei; p. ext. practică superstițioasă. – Din fr.superstition, lat. superstitio. 
Sursa: DEX '98 |

SUPERSTÍȚIE ~i f. 1) Credință primitivă în forțe supranaturale. 2) la pl. Ansamblu de astfel de credințe. 3) Comportament bazat pe credința în forțe supranaturale. 4) Credință în semne prevestitoare. [G.-D. superstiției; Sil. -per-sti-ți-e] /<lat. superstitio, ~onis. fr.superstition 
Sursa: NODEX 

Fiecare dintre noi  are momente de îndoială, și altele de super-simț. Superstițiile ne sunt cunoscute ca cele mai vechi simțuri de ”autoapărare”, în jurul lor s-au țesut povești, transformându-se în adevărate culturi specifice unei mentalități. Cei fricoși și supuși sunt ocrotiți de blesteme, ei purtau/poartă obiecte cu rol de protecție și dorm mai bine noaptea uneori. De obicei cei inițiați în arta superstițiilor au vise profetice, ei prevăd ce se va întâmpla. În jurul lor se formează o comunitate ușor influențabilă și condusă de o mentalitate bolnavă.
In secolul 21 biserica manipuează creștinii prin superstiții, influențându-i în ajunnul Paștilor să cumpere bilete pentru Ierusalim și dări nerambursabile pentru binele celorlalți.
Cât de primitivi suntem văzuți de occidentali că încă ne ascundem sub hainele popilor să ne descânte de frică, decât să apelăm la un medic specialist, sau că sfințim mașinile... etc
Dăunăzi, mi-a fost dat să văd într-un atelier de cusut din capitală un lucru înfricoșător :)
Proprietara a făcut comandă la două tablouri cu sfinții Petru și Pavel. A pus picturile alături, una de cealaltă, și le compara:-Primul cred că are barba mai bine pictată, celălalt nu are culoare, ia uite cum e scris. Tâmpitul nici nu a văzut că pe icoană nici nu scria nimic.-Tanea, pune-le undeva să se usuce. Că stau aici în față, și deja vorbesc prostii.Apoi se întoarce către mine și zice:-Vreau sa le dau de pomană. Eu sunt credincioasă.Eu mă gândeam la cotidianul artistului ”tâmpit” în timp ce picta următoarele obiecte de cult creștin. Se ruga intens? Avea viziuni? Îl vizitau muzele? Sau o dumnezeia pe credincioasă cu toți sfinții ei
Câtă pioșenie...E.C. ar fi plâns la o asemenea scenă.