duminică, decembrie 23, 2012

din cultfestbukiseala

           Resemnarea

- mi-a parut bine sa te cunosc.
-pleci din viata mea?
-esti prost.
-a cui sa fie vina?
-de ce iti este greu sa imi spui adevarul?!
-dar te iubesc!
-esti prost.
-dar cu ce sunt vinovat?
-esti prost.
-nu eu am venit sa iti reprosez ca te mint?!
-nu vreau sa te mai stiu.
-bine, atunci, cum spui tu..
-dar tu chiar mi-ai spus adevarul pana acum?
-dar tu?
-sunt prost.

miercuri, octombrie 17, 2012

sans accent

je ne trouve pas mes mots te dire combien tu me manques...
et combien je suis triste quand tu me dis que tout ca ne t interesses pas...
quand tu me dis que tu n es pas pour moi,
 quand tu me dis qu on se  voit..mais tu n es pas sur de ca....
ou tu me dis, car tu tiens a moi...
 et tu ne veux pas attriste ce moment.

Tu ne sais pas combien de larmes s'enfuit dans le lit de drame
pendant la nuit
tu ne sais pas comment je regarde les couples -
Les couples qui s'ennuient en amour
et je veux etre la meme a leur retour
profiter de nous.

tu m'appelle "belle" car tu sens
un moment beau,
peut etre ravissant,
en pensant aux folies d'amour, de joie
Moments de la vie, d'histoire,
tu sais...
des reves, des espoires sentis...

sâmbătă, octombrie 06, 2012

La théorie du dédoublement des temps - une vidéo High-tech et Science..flv

vineri, septembrie 28, 2012

creativum mens!!!!!!




pe o vreme ploioasa, racoroasa.. foloseste-ti timpul util cu un ceai fierbine ... hmm.. ce zici, e cool? ;)

marți, septembrie 25, 2012

Cédric Villani






am ascultat cu o mare placere acest interview.. dar totusi ma gandeam la rusul Grigori Perelman de ce a refuzat atatea premii, izolandu-se.... primul factor a fost presa cred ca... Cedric Vilani face parte dintr-o societate "obisnuit" de eleganta si cu mult respect... ceea ce nu as spune ca rusii au un ambient natural pentru multa modestie si intelectualism ..rusii au de invatat la punctul de socializare ... si de respect. Daca nu vrea milionul, nu vrea...

vineri, septembrie 14, 2012

si ce daca e timpul??????

un prieten de-al meu a implinit zilele acestea treizeci de ani.
"- mi-am schimbat prefixul, nu mai am 2 si ceva.. dar 30, ma simt atat de ciudat, sunt acelasi dar prefixul meu e altul!", sa fie o realizare sau doar o afirmatie, ma gandisem eu.... O realizare ca invingi timpul cu simtul ...sau o constatare ca incepi sa fii depasit de timp.. ?!


Timpul nu este decat o perioada, o alternativa, un factor de alegere, o motivatie, o traire, un moment, o viata, o istorie, o legenda, un mit... peste tot vom intalni acest "timp", in cele mai profunde emotii, in cele mai mari schimbari si cele mai mici realizari ...va fi acest timp! Impartial sau partial!
Timpul este cel care ne "traieste" pe noi cateodata.. ne indeamna sa fugim, sa incepem cursa si sa alergam de la ghiozdan la genti, grabiti in aeroport cu valize inghesuite, cu copii "legati" de maini, timpul schimba toate acestea prin imagini, altii pot spune prin riduri, prin decolteu... cu cat imbatranim, il tot micim..pana la bluze pe gat....
Ce se alege din noi cu atata timp la dispozitie?! cu acele povesti melancolice povestite si repovestite pana la epuizarea oricarei emotii?! noi alegem timpul...

timpul e cel care ne invata si cel care ne "trimite" in locuri arhi-cunoscute.... Acest timp, nu e decat o iluzie a proprie noastre perceptii a lumii pe care o traim.. sa vezi si sa crezi ..sa ajungi sa crezi ceea ce vezi.. ca sa ajungi sa crezi ceea ce vezi ai nevoie de timp.. Accelerand viteza olfactiva a propriei realitati nu este decat o metoda de a invata lucrurile corect.. Cum ar fi sa crezi in tine, si nu intr-un dumnezeu iluzoriu, sa dai sanse valorile... care cer timp, sa "educi" apropiatii tai pentru a aprecia  lumea pe care o vezi, sa citesti printre randuri presa, sa bei o cafea sau un ceai ca pe un elixir de frumusete - emotia este transmisa direct la cerebel, iar organismul actioneaza in consecinta. Sa iubesti...da sa iubesti, aceasta emotie te salveaza de "timp", sa crezi - nu in sensul CREDE SI NU CERCETA, dar sa fii de acord... in echilibru cu tine insuti. Orice lupta interioara provoaca sentimente negative si regres, nu avem nevoie de asa ceva cand suntem in cursa cu timpul. :)

Avem nevoie sa invatam tot timpul ceva nou, nou poate insemna ceva ce nu am stiut, ce se descopera o data cu rasaritul soarelui, nou poate sa insemne o persoana "ciudata" cu viziuni bizare... Totul depinde cat TIMP acordam acestui studiu al noutatii. Timpul arata experienta. De obicei experientele sunt de la sine vorbitoare prin fapte, ceea ce in conceptia de azi inseamna si rata de consum... Aici e o alta alternativa a timpului, ceva mai puzzle de descifrat.

Si chiar daca am impresia ca am cunoscut o mare parte din emotiile pe care timpul mi le-a aratat, impresia ca nu stiu nimic creste tot mai mult si mai mult.. acesta sa fie o alta cursa a timpului?! :) Sau o alta iluzie a dimensiunii temoprale in reala mea lume?!
Avem nevoie de o viata probabil sa fim capabili sa raspundem pe indelete la o singura intrebare... cum ar fi care este culoarea rosie?
Si aici mentionez ca sa vorbim despre culori pana la iepuizare nu inseamna ca suntem expertii acestei realitati sa o vedem pe intregime cum o vad si ceilalti din jurul nostru, dar nu suntem mari cunoscatori ai existentii chiar daca vorbim despre o lume si lasam culorile pe alta data... ceea ce inseamna ca nu stim totul.. castigand din timp?!
 Cate vieti ne-ar trebui sa fim in pas cu noi si ce anume ar trebui sa invatam ca sa simtim o viata, si cati timpi avem nevoie ca sa construim un EU sau o viata decenta.. Asa..incat o aniversare sa nu ma sperie sau sa ma duca in eroare temporala despre ceea ce sunt eu acum, ca sa deviez de la ceea ce pot fi inca... pentru ca am obligatii de varsta biologica?!

sankiu

marți, iulie 24, 2012

ce ar fi fost daca...?



Când ne gândim la curtezane primul gând logic ce ar străfulgera cerebelu ar fi arta seducţiei, dăm un google, ne mai uitam la un film Cheri, Dangerous Beauty, etc.... antecedente artistice a acestor istorii de estetică şi psihologie feminină...avem din plin. Însă felul de a privi lucrurile prin prisma acestor modele nu fac decât să ne inducă lipsa de feminitate în contemporaneitatea noastră fiziologică....

Ce a fost înainte?
Emanciparea sexului feminin.... indiscutabil!
Curtizanele ar fi aplicat o metodă de reuşită în progresul emancipării prin atitudinea lor dacă nu ar fi fost moralitatea soră cu inhibiţia şi prea multe monumente masculine împopoţonate cu lauri nemerituoase.
Ele erau privite ca fiind nişte doamne frumoase, inteligente, independente, depravate, cucerind orice specie fără nici un efort, fără ipocrizii şi remuşcări, dar cu un simţ al seducţiei crescut de restul femeilor de educaţie bună sau nu. Însuşi Freud era emoţionat de acest aspect.
Dacă erau din familii sărace şi needucate? Departe de adevăr! Curtezană putea să fie oricare doamnă,domnişoară din crema societăţii.... Ecaterina a II-ua ar fi fost un exemplu bun de amintit. După moartea soţului său, despre care se spune că nu l-a iubit, s-a dăruit multor bărbaţi...Cunoscând din plin arta seducţiei. :)
  Curtezanele erau capabile să iubească necondiţionat, ca fiecare femeie, sufereau... se îndrăgosteau şi scriau poeme... Seraphine, sau Sapho, a deschis o şcoală pentru femei unde se studia arta, amorul şi valorile acestuia, seducerea bărbaţilor şi cunoaşterea propriilor plăceri. Ea era îndrăgostită de barcagiul Phaon, însă acesta o dispreţuia pentru inteligenţa ei, delectându-se cu elevele sale.... Ea îi scria poeme despre durerea plăcerii...rămănând veşnice acuma..
Educaţia avea o importanţă majoră pentru o curtezană. În urmă cu 2500 de ani, Apelles (pictor) a cumpărat o sclavă frumoasă, Lais, oferindu-i o educaţie aleasă. Aceasta şi-a răscumpărat libertatea,devenind amanta mai multor filosofi.. Diogene, Demostene, etc. (Pe Xenocrates nu a putut să îl aibă, era prea intelectual) :)

Şi exemple cotinuă, multe.....


Ce  este acum?


Acum e o mare varză.  Este era hai-hui!
O fată frumoasă, bine întreţinută, cu un IQ sub norma minimă, poate să fie un model perfect, atât pentru cei mici, dar şi pentru cei trecuţi prin mai multe decade.

Dar, din fericire, avem toate variantele disponibile.... Şi cel mai important că sunt telefoane inteligente cu fete seducătoare, astfel... se poate căuta pe google, important ca ele să aibă conştiinţă de abecedar. Mai este şi google translate dacă nu se înţeleg... În pachet se includ cărţi publicate.. şi galerii organizate... Toate moca!

Acum  toate sunt curtezane, frumoase, distinse, creative, seducătoare... Însă un pic banale (să fie de vină cerinţele monumentului masculin?!).


Şi aşa am ajuns la zilele de retorică...
Şi nu în fiecare zi regăsim din feminitatea seducătoarte de altă dată, puternică şi sigură de succesul ei fără operaţii plastice...Să iubească cu pasiune, să schimbe raţiuni şi să adoarmă monştrii cotidianului cu o precizie academică...


Apreciez femeile care ştiu ce înseamnă valoarea seducţiei şi sunt conştiente de rolul ei..


P.S. Şi chiar, ce ar fi fost femeia dacă nu exista seducţia?







sâmbătă, mai 26, 2012

Be young forever!


In sinea mea, in mediul meu, valorile pe care le aveam atunci era realitatea in care traiam cu totii.. Era 'dealul de prosperitate' dupa comunism. Oamenii au inceput sa consume, sa consume, sa se sature... bla bla...si iar sa se consume, pentru ca apareau brand-uri si se construiau mall-uri.. si fetele se uitau mai mult dupa bmw-uri.. si baietilor le placea sa fumeze davidoff ca sa dea impresii prin club... cu muzica cool.. etc, era o veselie de vis  viitorul ce ma astepta... dar am avut un ""tchi - tcha" in cerebel, si mi-am zis... asta e o imitatie ieftina de viata occidentala.. De fapt ce luam noi de la occidentali?! Haine, parfumuri... si nimicuri ce curge printre degete..asta am invatat de atata timp... O cultura  de consum (de savoir-vivre) si aia superficiala.. si daca radeam de ei ca sunt grasi si cu burtile slinoase peste curelele pantalonilor, iar femeile erau disgratioase si disproportionate... acuma ar trebui sa ne uita in jurul nostru.. pe meleagurile mioritice..fast-food-uri..unde vezi, cat vrei.. cu maioneza.. si ulei!
Si chiar daca ne-am schimbat "parul", naravul a ramas la fel - copy/paste -mita, etc ... Si acest copy paste m-a determinat sa inteleg ca timp de atatia ani..in care mi-am ros coatele pe bancile scolii.. nu a fost decat frecat menta, ca oricat de sterilizat as fi iesit din universitate.. urma sa ma "adaptez", daca nu.. na.. asta e viata, lumea nu tu o schimbi... cica..
Si revenind la valoarea visului organic din adolescenta... pe care am vrut sa-l despic in mai multe parti inegale... nu regret ca nu l-am indeplinit...inca :), ci din contra.. si aici ar fi multe de spus despre cautarile sinelui in abisul orizontului himeric, pe care acum le mai  numesc"oaza timpului" :) ->fiindca anii de cautare mi se par deja mult mai importanti in contructia fiecarui ego, decat cei de acumulare. Adunand fara stirea capului ca sa fii in rand cu lumea, ca asa trebuie si asa se cuvine la casele mari.. dai ortul popii de oboseala si nu mai vezi soarele.. Aurora Liiceanu, in cartea sa "Viata nu-i croita dupa calapod", scria:"ei muncesc, ei asuda departe de casa, rabda si strang bani pentru a face aceste case absurd de uriase. (...)Toti muncesc cu ochii spre gardurile vecinilor"..  fiind, in consecinta, categorizati de occidentali dupa mentalitatea si comportamentului nostru - lumea de mana a doua, a treia, si nu pentru ca am fi saraci ...dar macar nu suntem in stare sa pastram ce avem in noi intact, "al nostru", si sa ne impunem cu ale noastre, ca avem si noi "di tati".. sa fim si noi mandri de o virgula in toata povestea asta cu globalizarea.. dar na...
...sa facem un dus rece.. si sa ne intrebam ce vrem de fapt, daca vrem un Nae Ionescu.. da-ti omului o sansa, o bursa, scoliti-l bine, nu-i puneti bani in buzunar pentru nu-stiu-ce ca sa treceti examenele, ca sa ajungeti un Cioran sau un Eliade prin Paris, si sa nu umblam cu fofarlica ca si Popescu si Ionescu lui Caragiale, si  sa ne iubim, asa cum  suntem... plini de ale noastre.

Valurile, unul dupa altul, se inclina la picioarele mele ..elogii aduse cuvintelor mele scrise :))

Nici un regret, doar dragoste, si mult vant umed si sarat.. :*

sâmbătă, martie 31, 2012

Urgent! De vânzare!



Într-o zi  am scos la licitație relația mea nereușită.
Am facut poze banale în timp ce stătea el pe wc
Cu cartea din care tot rupeam noi file
Să ștergem ce a rămas.

O poză era în timp ce saliva în somn și
își ținea mâna în pantalon.
Îmi amintesc că
Gura tare-i mirosea a stricat,
Iar a doua zi am aflat că gingia i-a puruiat.
Într-o seară mi-a sugerat  să facem dragoste,
A fost ultima dată cand a mai indrăznit
Să se uite la mine.
I-am spus că mai bine duc eu gunoiul mâine,
Iar el și-a facut popcorn cu pâine,
Uitându-se în reluare la  Simpsons.

Am zis ca mi-ar merge bine
Să-l vând cum se cade
și să plec în State.
Am dreptate?


 (Din SErTARul fericirIi)

joi, martie 29, 2012

Coroana din flori


Fire cu fire adunase-i până dimineață.
Le-ai împletit și i-ai zis coroană.
I-ai pus-o pe creastă
ca să se deosebească
de cel care l-ai iubit odată.
Și ai sacrificat-o pe ea
să  se ofilească
acolo pe creștet.
Tu ai luat-o ca joacă,
Fie că-i bine și vară afară
și păpădiile nu încetează
Să înflorească.
Te-ai ostenit sa fie îndrăgit
Acel semn de iubire împletit
Din sentimente, gânduri și fire.
Iar el a preferat să aleagă între
Coroană și buze
Și a luat cu el toate florile din lume.
                                                                (Din SErTArul feRicirI)

Portretul Mariei Tereza purtând coroana cu  flori, Picasso (1930)

marți, martie 27, 2012

Din sertarul fericirii


                                      Povestea Ceștii

O Ceașcă de ceai plutea în chiuvetă,
Se răsturna, înecată sub buretă.
Jetul de apa o astupa,
Ceașca de ceai se tot spala. Degetele de coadă o ridicară, 
scuturată de apă..
Prosoapele curate o  uscară.
Ceașca de ceai rezemată în masă,
                                                            Ceai cald urma sa gasească.



                 Portrait of Rose 
de Patrick John Milles, poet și pictor abstract








luni, martie 26, 2012

despre super-superstitii

SUPERSTÍȚIE, superstiții, s. f. Prejudecată care decurge din credința în spirite bune și rele, în farmece și vrăji, în semne prevestitoare, în numere fatidice sau în alte rămășițe ale animismului și ale magiei; p. ext. practică superstițioasă. – Din fr.superstition, lat. superstitio. 
Sursa: DEX '98 |

SUPERSTÍȚIE ~i f. 1) Credință primitivă în forțe supranaturale. 2) la pl. Ansamblu de astfel de credințe. 3) Comportament bazat pe credința în forțe supranaturale. 4) Credință în semne prevestitoare. [G.-D. superstiției; Sil. -per-sti-ți-e] /<lat. superstitio, ~onis. fr.superstition 
Sursa: NODEX 

Fiecare dintre noi  are momente de îndoială, și altele de super-simț. Superstițiile ne sunt cunoscute ca cele mai vechi simțuri de ”autoapărare”, în jurul lor s-au țesut povești, transformându-se în adevărate culturi specifice unei mentalități. Cei fricoși și supuși sunt ocrotiți de blesteme, ei purtau/poartă obiecte cu rol de protecție și dorm mai bine noaptea uneori. De obicei cei inițiați în arta superstițiilor au vise profetice, ei prevăd ce se va întâmpla. În jurul lor se formează o comunitate ușor influențabilă și condusă de o mentalitate bolnavă.
In secolul 21 biserica manipuează creștinii prin superstiții, influențându-i în ajunnul Paștilor să cumpere bilete pentru Ierusalim și dări nerambursabile pentru binele celorlalți.
Cât de primitivi suntem văzuți de occidentali că încă ne ascundem sub hainele popilor să ne descânte de frică, decât să apelăm la un medic specialist, sau că sfințim mașinile... etc
Dăunăzi, mi-a fost dat să văd într-un atelier de cusut din capitală un lucru înfricoșător :)
Proprietara a făcut comandă la două tablouri cu sfinții Petru și Pavel. A pus picturile alături, una de cealaltă, și le compara:-Primul cred că are barba mai bine pictată, celălalt nu are culoare, ia uite cum e scris. Tâmpitul nici nu a văzut că pe icoană nici nu scria nimic.-Tanea, pune-le undeva să se usuce. Că stau aici în față, și deja vorbesc prostii.Apoi se întoarce către mine și zice:-Vreau sa le dau de pomană. Eu sunt credincioasă.Eu mă gândeam la cotidianul artistului ”tâmpit” în timp ce picta următoarele obiecte de cult creștin. Se ruga intens? Avea viziuni? Îl vizitau muzele? Sau o dumnezeia pe credincioasă cu toți sfinții ei
Câtă pioșenie...E.C. ar fi plâns la o asemenea scenă.

joi, martie 08, 2012

8 MARTIE


Azi mai mândră că sunt femeie?!


    
Ca femeie  nu am nevoie de o zi în calendar oficială ca să îmi spună cât de puternică, sănătoasă și fericită trebuie să fiu azi... Pentru că eu vreau să fiu respectată zilnic, să știu că eu contez, că sunt apreciată, că au nevoie de mine, și da  - că sunt femeie iubită.  
Să nu aștept un an întreg ca să mi se spună mai des, ”...ca ești femeie”.
 Si vinovați de asta sunt ei, cei care  se înghesuie cu lalele, care nu disting culoarea roșu de roz, că pentru el e tot o floare și o culoare. Cei care nu au obiceiul de a asculta o frază până la capăt când merită să asculte, cei care își cer dreptul la timpul liber mereu,  cei care-și preferă prietenii seara în loc de soții și iubite, cei care ar sta in garaj uitându-se cum drăngăne motorul la motoțîclă  și de Paști, cei care  ar cumpăra bilete mai scumpe la meciuri de fotbal decât cercei sau o pereche de mănuși - cadou pentru adorate.
Dar e bine, e bine și nu îi încurajez, din contra... în locul lor m-aș pune pe studiat paleta de culori.. și a diversifica mesajele ovaționale.. Pentru că de atâta sănătate și fericire.. mi s-a luat azi, și sunt femeie, și mulțumesc  străbunicelor noastre care s-au luptat sărmanele ca acuma să avem o floare în vază.  Că tare trudite și chinuite au mai fost , că pe atunci nu era Provost la Paris, și nici laleaua nu era lalea ca acuma.. increțită și colorată! Greu de înțeles și culoarea.
La mulți ani pentru ele, cele care au luptat pentru drepturile femeii și integrarea ei în societate... J

marți, februarie 14, 2012

14.02

yahoo.com 14.02.2012


De curiozitate cat s-a investi in strategii de marketing si comunicare in explorarea marelui eveniment asteptat de atati indragostiti?! Yahoo ne spune ca tot Shakira ar fi in top, si numai pe locul 4 ar fi ideile de ziua indragostitilor... iar pe 7 din 10 - ce am imbraca la noapte in pat, sa nu ne fie frig dupa...

Acuma seara pun si damele linistite capul pe perna, ca au ales momente magice, iar domnnii stresati de gura lor...

Sarbatoare frumoasa cu saruturi si exclamari dulci de ciocolata! :))

<3

vineri, februarie 10, 2012

despre carti...

Non multa sed multum

Cartile construiesc Turnul Babel.


Intr-o epistola, Seneca ii propunea lui Lucilius ca nu ar trebui sa citim multe carti (extensiv), ci putine si temeinic (intensiv). Abudenta cartilor ar umbri mintea si ar toci atentia, adauga. La fel si Kant sustinea ca e mai rezonabil sa citim pe indelete si meditativ un numar de carti decat sa le rasfoim.. :)
Cat timp insa putem noi acorda unei carti?  ... Pentru ca e prea lunga, preferam mai mult sa citim printre randuri... sa cumparam carti audio, documentare video, ziare, reviste, etc. Dam vina mereu pe lipsa de timp..iar consecintele nu se lasa asteptate: cartile devin pline cu texte lejere, usor de asimilat..
Ce mai ramane din samburele acela de carte?! :)





Mai multe carti publicate decat cititori, o afirmatie decand a inceput sa constientizeze altii ca si cunoasterea poate sa fie periculoasa. Atunci de ce nu incearca fiecare sa-si imbogateasca zestrea cu care a ramas dupa  universitate saucolegiu, luand o carte in mana decat sa butoneze tv-ul o data la 5 min, ce-l impiedica sa-si tina un jurnal frumos?!

Nu mai este moda aia de pe vremuri sa se mai faca cadouri carti. Aveam 6 ani si primeam de la verisorii mei carti, inca nu stiam sa buchisesc bine, eram in clasa intaia, insa ne uitam la desene si miroseam cerneala. 
Imi amintesc de Guliver in tara piticilor, Sherlock Holmes, povestile lui Creanga, etc. Astia erau anii mei de copil, in generala.. Acuma cei din generala... sunt mai "evaluati" ca mine, "pardoanele" mele, plecaciuni de creasta :)
Daca m-as duce la o onomastica  cu o carte, mi-ar spune ca e prea putin, altii i-au adus o esarfa, care dupa un an se rataceste in sertare, un parfum, o rochie, un ceas, un card - servicii SPA, etc. 
Atatea site-uri  care promoveaza super mega variante de cadouri, nici unul dintre ele nu indeamna  „Cumparati o carte!”

Librariile nu gem in singuratate, se gasesc  destule persoane interesate inca, care-si mai petrec doua ore puricand la carti, uitandu-se la pret, uneori prea mare, dar si-ar fi dorit s-o cumpere...  
O intamplare interesanta a fostt pentru mine cand mi-am cumparat niste carti, iat cea mai scumpa dintre ele a fost cea din hartie reciclata. Nu am inteles atunci diferenta.

Editurile se plang de costuri prea mari si venituri mici, acuzand ca nu se mediatizeaza cititul in locuri publice, cafenele, pe terase vara, etc, desi mass-media promoveaza emisiuni din recenzii si opinii scurte asupra unor carti en vogue, de care se servesc uneori „cultii”  sa le bage in discutii mai apoi.. „e destul de interesanta, v-o recomand”..

Cartea – accesoriu. Devine utila si prin conditia ei fizica, se introduce in arta in forma designului interior, mese, biblioteci, lampi confectionate din carti vechi care iti fac cu ochiul sa mai iei una si sa o citesti.

Cautand pe google poze cu carti, nici nu m-am gandit ca dintr-o carte ar iesi un ghiveci stilat.. si inca multe altele.






Altii le transforma in opere de arta.


Mai mult insa ne preocupa continuitatea cartii, Leibniz se infricosa de accelerarea tiparirii cartilor, gandind ca abundenta cartilor nu poate sa aduca decat dezordine si barbarie. Acuma avem de unde alege: cartea tiparita, cartea digitala pe care o putem descarca chiar pe smart tel, Ipad’uri. 
Mutata de pe raft pe internet, cartea nu va muri niciodata, din contra, renaste!
Sa nu va fie frica sa cititi :)

Cine are carte, parte isi face!