luni, decembrie 12, 2011

Take, Ianke și Cadîr à la Chișinău




Aseară am fost la o piesă de teatru  "TAKE, IANKE ȘI CADÎR", interpretată de actorii teatrului "Mihai Eminescu" din Chișinău. O piesă de teatru  care umple sălile de fiecare dată, condimentată cu expresii și  zâmbetele pe față.
Prima dată am văzut această piesă de teatru la Sibiu, Ianke -evreul, nu era atât de uscat și accesibil, iar românul Take era mult mai calculat și "așezat", purtând tunică tradițională românească. Turcul nici o diferență. Chiar mai mult mi-a plăcut interpretat de moldoveni.
la Chișinău:
-se ridică cortina, iar românul Take ascultă la radio " Dragostea din tei", evreul Ianke îmbrăcat în blugi..mirosind a scrumbie și măsline.. se plânge de căldură. Turcul se aude sforăind .. trei comercianți care se îndepărtează un pic de viziunea originală.Intervine conflictul amoros: fata evreului este îndrăgostită de băiatul românului, pentru părinți aceasta ar fi o dragoste imposibilă, dar turcul Cadîr, veșnic  pus pe șotii ajută tinerii cu bani și strategii de manipularea celor doi tați.  Ideea este aceeași, doar că moldovenii pun accent pe identitatea de masculinitate și virilitate, adevăr și onoare. Fiind trei bărbați, ajung să se întrebe după 30 de ani dacă ai lor ar fi copiii, dacă Ana ar rămâne însărcinată și Ionel nu s-ar căsători cu ea, îl judecă pe Ștrulă că a lăsat o fată însărcinat, fără să-și onoreze obligațiile de tată.
Se atinge problema antisemitismului și un pic din politica tradițională moldovenească: "Fata mea nu o dau nici după prim-ministru (...) nici acela nu se știe cât va sta".
Sse improvizează și o mică parte din final, formând o fotografie de familie cu cei doi noi membri foarte tineri împreună cu Take, Ianke, Cadâr, Ana și Ionel.

     Mi-a plăcut originalitatea actorilor, deși uneori aveam impresia că se inventează direct pe scenă, dându-mi senzația că imediat se vor pierde în detalii.. Printre care Ianke, care se pierdea la un moment dat în conjucția Și în momentul când își lua rămas bun de la fiică sa.


P.S.    Dacă treceți pe bulevardul Ștefan cel Mare, opriți-vă și la teatru. Încă mai avem multe de învățat.  :)