miercuri, decembrie 14, 2011

sa fii tu însuți... chiar dacă cercul se închide uneori.


Mi-aș fi dorit sa simt nimic, sa fiu anesteziată în continuu cu alcool și medicamente, să ignor realitatea în jurul meu, femei însărcinate abandonate, idei înaripate distruse de politică, spirite libre încătușate în sistem și gânduri desfrânate și idealiste, în loc de cele curate pe care le port, să le îngrijesc la intrare în Catedrală de fiecare dată ... cu credință și bunatate!
...Azi am participat la nenumarate procese  de judecată. Abandonări. Moșteniri, molestari, fraude, etc.  Cel mai important este să fii tu însuți când apari în sala de judecată. Tu, eroul uman, care își învinge temerile și presiunele sociale.
Seara am ieșit din Curtea din Apel de la Botanica și trebuia sa redactez articolul... sunt cam vagă, dar nu vreau sa spun exact despre ce am scris.. Doar că nu mai cred de ceva timp în femei simple și ideale plus (și) puritani radicali.  E foarte greu să-ți faci meseria de vizionar când vrei sa te implici...sau ești implicat în ceva asemănător și nu poți să împărtașești. Complice durerii devii cu timpul. 

luni, decembrie 12, 2011

Take, Ianke și Cadîr à la Chișinău




Aseară am fost la o piesă de teatru  "TAKE, IANKE ȘI CADÎR", interpretată de actorii teatrului "Mihai Eminescu" din Chișinău. O piesă de teatru  care umple sălile de fiecare dată, condimentată cu expresii și  zâmbetele pe față.
Prima dată am văzut această piesă de teatru la Sibiu, Ianke -evreul, nu era atât de uscat și accesibil, iar românul Take era mult mai calculat și "așezat", purtând tunică tradițională românească. Turcul nici o diferență. Chiar mai mult mi-a plăcut interpretat de moldoveni.
la Chișinău:
-se ridică cortina, iar românul Take ascultă la radio " Dragostea din tei", evreul Ianke îmbrăcat în blugi..mirosind a scrumbie și măsline.. se plânge de căldură. Turcul se aude sforăind .. trei comercianți care se îndepărtează un pic de viziunea originală.Intervine conflictul amoros: fata evreului este îndrăgostită de băiatul românului, pentru părinți aceasta ar fi o dragoste imposibilă, dar turcul Cadîr, veșnic  pus pe șotii ajută tinerii cu bani și strategii de manipularea celor doi tați.  Ideea este aceeași, doar că moldovenii pun accent pe identitatea de masculinitate și virilitate, adevăr și onoare. Fiind trei bărbați, ajung să se întrebe după 30 de ani dacă ai lor ar fi copiii, dacă Ana ar rămâne însărcinată și Ionel nu s-ar căsători cu ea, îl judecă pe Ștrulă că a lăsat o fată însărcinat, fără să-și onoreze obligațiile de tată.
Se atinge problema antisemitismului și un pic din politica tradițională moldovenească: "Fata mea nu o dau nici după prim-ministru (...) nici acela nu se știe cât va sta".
Sse improvizează și o mică parte din final, formând o fotografie de familie cu cei doi noi membri foarte tineri împreună cu Take, Ianke, Cadâr, Ana și Ionel.

     Mi-a plăcut originalitatea actorilor, deși uneori aveam impresia că se inventează direct pe scenă, dându-mi senzația că imediat se vor pierde în detalii.. Printre care Ianke, care se pierdea la un moment dat în conjucția Și în momentul când își lua rămas bun de la fiică sa.


P.S.    Dacă treceți pe bulevardul Ștefan cel Mare, opriți-vă și la teatru. Încă mai avem multe de învățat.  :)