duminică, august 28, 2011


Duminica, o ceasca de soare aramiu si cateva boabe de struguri, search google... si lectura cibernala :)

"Pornind de la premisa voinței de putere, Nietzsche dezvoltă o psihologie abisală, care pune pe prim plan lupta sau asocierea instinctelor, a impulsurilor și afectelor, conștiința nefiind decât perceperea tardivă a efectelor acestui joc al forțelor subconștiente. Nietzsche face distincție între morala celor slabi și cea a celor puternici. Astfel, în concepția lui, mila, altruismul, toate valorile umanitare sunt de fapt valori prin care omul se neagă pe el însuși pentru a-și da aparența unei frumuseți morale și a se convinge de propria-i superioritate. " sursa Wikipedia

I love Nitzsche, dar din cand in cand! Daca i-as aplica conceptul, toate instinctele mele ar fi niste refulari.. Iar fratele meu ar fi un ADN, si icoana din coltul camerei din casa mare a bunicii ar fi  design folcloric :)











vineri, august 19, 2011

pour mon amour!

.. Întoarcerea la basm nu are vârstă.
 Idealul nu dispare niciodata și nimeni nu se invață a iubi, totul se simte.
Săptămâna trecută, din lipsa tv+net, am avut ocazia să mă întorc la nuvelele lui Eliade..
prima mea dragoste din literatura română a fost Mircea Eliade, "l-am cunoscut" la liceu în clasa a IX-a prin "Romanul adolescentului miop", a fost dragoste.. pentru ca frământam cu neuronii mei fiecare frază din carte.. Și după cartea de căpătâi.. am trecut la Țigănci, Șarpele, D-ra Cristina.. Maitreyi.. Jurnal I și II, după care am început să avansez ..la Sacru și Profan, Fragmentarium.. Istoria Religiilor... etc.. Și uite așa a început o fuziune între mine și universul lui Eliade.
 Prietena și colega mea de banca, Andra Simion, împărtășea aceleași păreri ..chiar mult mai elaborate. Dânsa era mult mai stăruitoare, schițând chiar fișe de lectură, sinteze... etc
.. În facultate l-am uitat pe Eliade, mi-l aminteam din când în gînd, când veneam acasă.. la o cafea, la o noapte fără somn.. Și după mai bine de 3 ani.. mă trezesc cu cărțile lui în brațe..într-o casă veche dintr-un sat din Germania. Propietara  casei, o  bătrână de 92 ani, frau Anna, vorbea franceza, astfel puteam să stăm liniștite de vorbă, nestingherite de o a treia gură-translator. :) Imi povestea de seminariile lui.. În 1948 participase la câteva.. le susținea seara, un curs despre morfologia fenomenelor religioase, buzele ei subțiri schițau zâmbete misterioase. Nu era un bărbat frumos, dar multe fete erau îndrăgostite de felul lui de a fi, felul în care îți împărtășea cunoașterea lui. Era blând. Frau Anna devenise pentru mine cronicar peste noapte. M-a intrebat de ce îl iubesc, iar pe moment imi venise răspunsul perfect pentru că e  diferit.
Și atunci, după acea plăcută conversație, m-a învăluit un dor de el, și i-am luat cărțile ... răsfoindu-le citindu-le.. Am regăsit personajele lui diferit cum le vedeam la 18 ani, mult mai misterioși și mai frumoși. Și mă întrebasem, cum să nu îl iubești Doamne, când creația ta e în cuvântul lui scris.. E magic!

Și cel mai interesant, să recitești cărți de care ai fost fascinat/ă, vorbind de ele ani... le re-vezi într-o altă lumină...