Postări

Se afișează postări din ianuarie, 2011

pro demo!

Imagine
ora 10:30
Lumea este un car plin cu de toate, care se opreste la fiecare poarta sa arunce pachetul, metaforic vorbind.
NU de fiecare data aspiratiile se realizeaza, dar se transforma pe parcurs si iau forma sufletului nostru.
 Cand aveam 18 ani nu imi imaginam ca am sa duc o viata de nomad, acum ma simt mai tanara ca la 18. Am 5  ani..invat "sa merg" din nou!

....M-a bulversat Parisul, nu doar in bine.. binele se arata tarziu..mai repede intelegem raul! Cat de diferit ... cat de haotic poate sa fie acest oras! Cati ochi ii urmaresc dimineata rasaritul.. si cate cupluri adorm la apusul soarelui? Cata diversitate?? Care ar fi oare cuvantul perfect descriptiv pentru Paris? “Je t’aime, Paris!”???? Prea sumbru pentru sufletul tau luminat! Pot sa spun ca am un apetit de ... vreau o salata proaspata!

ora 19:45 Am pornit cu gandul sa gasesc un local unde gasesc si wi-fi.. am gasit nimic.. ori sunt pline ochi.. ori n-au..ori ...la-la!!! Ca sa ma simt Napoleon.. am vrut sa fac mai multe luc…

Noutăţi de pe rue Saint Sulpice: hârtia igienică are verticalitate!

Scriu pe un closet, robinetul este deschis.. Fluiditatea apei mă inspiră. Mintea mea este plină, obosită şi inutilă...încearcă să se adune să scrie ceva. Este locul perfect pentru porcării! Bun gând.. L-am postat dăunăzi şi pe facebook.. verticalitatea sulului folosit pentru rularea corectă a hârtiei igienice! E genial! Are verticalitate, durabilitate, utilitate...şi substanţă. J Bun! Este uşor să împroşti cu părerile pe uliţă, să dai sfaturi, să critici, clasifici, să strici, să minţi...(până şi cel care spune că nu ştie să mintă, el poate.. dar nu are curaj să recunoască). Adevărul că îţi trebuie curaj.. dacă nu îl ai, eşti pierdut în viaţă.. ţi-o iau nervii pe dinainte şi ajungi să faci poze cu turiştii. Frânturi de gânduri, oare ce am vrut să spun de fapt?! ..Mda, îmi ia timp să înţeleg stereotipurile comportamentului de consum lexical al francezilor!! Mamăăă! Ce pompos am putut să o spun!! Faza cu-curajul J aici..la Paris.. nu e foarte complicată, dar esenţială.. O reţetă de naţii a…

printre degete...sa vad soarele!

.. Si emotiile mele de copil erau fara sfarsit, nasteam din fiecare nimik o bomba de atractie pebtru ghidusii. Tatal meu se minuna cum de nu m-am nascut baiat. Imi rupeam rochiile prin pomi si furam cu verii mei porumb pentru fiert de la vecini sa ramana pentru bunica la toamna mai mult. J O data .. pentru asta, varul meu Rihard a ramas fara un smoc de par, dar nu a regretat. Imi amintesc de marul pe care l-am sadit in spatele gradinii cu Rihard si Valera. Imi amintesc si mai bine cum am degustat prima roada. Ne-am pus in genunchi si fiecare a muscat din el.. a ramas doar un pic din el.. si coada agatata de creanga. Nu am fost pedepsiti pentru asta, era pomul nostru! Fratele meu ma punea sa-i indeplinesc sarcinile pe care parintii mei il rugau.. in lipsa lor. Transforma totul in joc ca sa ma incurajeze sa le termin mai repede. Premiul era bizar... Graunte de grau pe care trebuia sa le mestec pana se transforma in guma...faina densa..lipicioasa J ..Dar ce stiam eu... cand taramul imagin…