miercuri, decembrie 14, 2011

sa fii tu însuți... chiar dacă cercul se închide uneori.


Mi-aș fi dorit sa simt nimic, sa fiu anesteziată în continuu cu alcool și medicamente, să ignor realitatea în jurul meu, femei însărcinate abandonate, idei înaripate distruse de politică, spirite libre încătușate în sistem și gânduri desfrânate și idealiste, în loc de cele curate pe care le port, să le îngrijesc la intrare în Catedrală de fiecare dată ... cu credință și bunatate!
...Azi am participat la nenumarate procese  de judecată. Abandonări. Moșteniri, molestari, fraude, etc.  Cel mai important este să fii tu însuți când apari în sala de judecată. Tu, eroul uman, care își învinge temerile și presiunele sociale.
Seara am ieșit din Curtea din Apel de la Botanica și trebuia sa redactez articolul... sunt cam vagă, dar nu vreau sa spun exact despre ce am scris.. Doar că nu mai cred de ceva timp în femei simple și ideale plus (și) puritani radicali.  E foarte greu să-ți faci meseria de vizionar când vrei sa te implici...sau ești implicat în ceva asemănător și nu poți să împărtașești. Complice durerii devii cu timpul. 

luni, decembrie 12, 2011

Take, Ianke și Cadîr à la Chișinău




Aseară am fost la o piesă de teatru  "TAKE, IANKE ȘI CADÎR", interpretată de actorii teatrului "Mihai Eminescu" din Chișinău. O piesă de teatru  care umple sălile de fiecare dată, condimentată cu expresii și  zâmbetele pe față.
Prima dată am văzut această piesă de teatru la Sibiu, Ianke -evreul, nu era atât de uscat și accesibil, iar românul Take era mult mai calculat și "așezat", purtând tunică tradițională românească. Turcul nici o diferență. Chiar mai mult mi-a plăcut interpretat de moldoveni.
la Chișinău:
-se ridică cortina, iar românul Take ascultă la radio " Dragostea din tei", evreul Ianke îmbrăcat în blugi..mirosind a scrumbie și măsline.. se plânge de căldură. Turcul se aude sforăind .. trei comercianți care se îndepărtează un pic de viziunea originală.Intervine conflictul amoros: fata evreului este îndrăgostită de băiatul românului, pentru părinți aceasta ar fi o dragoste imposibilă, dar turcul Cadîr, veșnic  pus pe șotii ajută tinerii cu bani și strategii de manipularea celor doi tați.  Ideea este aceeași, doar că moldovenii pun accent pe identitatea de masculinitate și virilitate, adevăr și onoare. Fiind trei bărbați, ajung să se întrebe după 30 de ani dacă ai lor ar fi copiii, dacă Ana ar rămâne însărcinată și Ionel nu s-ar căsători cu ea, îl judecă pe Ștrulă că a lăsat o fată însărcinat, fără să-și onoreze obligațiile de tată.
Se atinge problema antisemitismului și un pic din politica tradițională moldovenească: "Fata mea nu o dau nici după prim-ministru (...) nici acela nu se știe cât va sta".
Sse improvizează și o mică parte din final, formând o fotografie de familie cu cei doi noi membri foarte tineri împreună cu Take, Ianke, Cadâr, Ana și Ionel.

     Mi-a plăcut originalitatea actorilor, deși uneori aveam impresia că se inventează direct pe scenă, dându-mi senzația că imediat se vor pierde în detalii.. Printre care Ianke, care se pierdea la un moment dat în conjucția Și în momentul când își lua rămas bun de la fiică sa.


P.S.    Dacă treceți pe bulevardul Ștefan cel Mare, opriți-vă și la teatru. Încă mai avem multe de învățat.  :)

miercuri, noiembrie 30, 2011

Cutia Pandorei între mine şi ceilalţi


Feminitatea are căile ei ascunse şi nepătrunse chiar de noi femeile. Cutia pandorei care se transformă în realitatea cotidiană, prin mitul ei, ne răspunde zilnic la cine suntem noi. De ce suntem capabili şi dacă reuşim să înfruntăm obstacolele pe care le întâmpinăm la vederea acestui orizont necunoscut.
Sunt o femeie care printre multele altele a fost depistată de cancer la sân. Aveam 23 de ani, şi tocmai depăşeam un moment greu din viaţa mea – pierderea mamei mele. Într-o seară am simţit furnicături în partea dreaptă a pieptului şi la scurt timp, îmi paralizase mâna dreaptă. Speriată, a doua zi am apelat la un medic mamolog, cunoştinţă de-a mamei mele, am făcut rapid o mamografie, care ne arăta apariţia a trei noduli. În urma biopsiei, medicul a decis să ma opereze în aceeşi zi, pentru evitarea complicaţiilor. Totul s-a întâmplat atât de repede, că nici nu am reuşit să analizez ce se întâmplă în jurul meu. Operaţia a fost destul de dificilă, m-am trezit dimineaţa la ora 5:30. Geamurile mari şi largi din Spitalul Oncologic din Chişinău mă alintau cu primele raze de soare. Deabia atunci observasem că în jurul meu mai erau trei femei. Una dintre ele m-a rugat să îi dau apă. Am vrut să mă ridic şi am simţit brusc o durere acută. „şi eu sunt acuma una dintre ele”, a fost primul meu gând. Eram cea mai tânără din salon. Efortul meu mă obosise mai repede decât aş fi anticipat. La apropierea mea de patul ei, femeia observase că nu mi s-a înlăturat sânul. Şi m-a întrebat de ce. I-am răspuns că medicul ar fi vrut ca eu să nasc şi să alăptez. A fost prima mea confruntare cu întrebarea „de ce anume eu!?”, treptat toate s-au trezit şi au început să-şi povestească visele. Era sfântul Vasile în Chişinău. Am ieşit pe hol să ”investighez” locul unde înnoptasem. Îmi era cunoscut, mama mea murise cu 5 luni în urmă la etajul 7, eu eram la 5. Nu am putut să suport să ajung până la capătul lui. M-am întors în salon şi am început să-mi strâng puţinul bagaj care îl aveam cu mine, aşteptam vizita medicului uitându-mă pe fereastră, făcând abstracţie de discuţiile funebre din jurul meu. Cine şi cât mai are de trăit. „Tu ce faci, deja pleci?”, m-am trezit cu vocea medicului în spatele meu. „Da!”, am răspuns pregătită de confruntare.  „Locul meu nu este aici, promit să vin în fiecare zi pentru bandaj şi proceduri, promit să nu fac efort”, se pare că l-am convins. Mi-a dat să semnez o foaie prin care îmi asumam riscul în afara spitalului, am chemat un taxi şi am plecat.
 La câteva zile de meditaţie la acest şoc, frecventat de imagini cu femei molestate atât fizic cât şi psihic, am început să răspund la întrebări care nu ar fi trebuit să mi le pun. Am început să-mi formez un complex fizic, „eu nu sunt ca celelalte, eu sunt diferită şi asta nu se va schimba niciodată”. În acelaşi an au urmat alte două operaţii la ovare, ultima mi-a fost prea greu de suportat. Greşeala pe care o făceam zilnic e să mă complac în această maladie tristă şi incomodă pentru o domnişoară, evitam şi eram abandonată de mulţi oameni fără să le spun de ce sunt aşa.
Ultimam operaţie la ovare m-a făcut să reacţionez. De la o doză prea mare de anestezie pentru organismul meu slăbit de hemoragii, m-am trezit foarte greu din somn. Şi am avut un vis interesant, am vazut futurista teorie a comunicării. O spirală portocalie, pe care se prelingeau picături de lichid în culori alb şi negru în direcţia inversă a vârfului. Am interpretat-o ca o formă de regres  a comunicării. A fost unul din visele la care mă gândeam cel mai mult când evitam ideile triste referitor la viaţa mea. La câteva luni am decis să mă mut în Paris. Am stat un an departe de tot ce ar fi putut să-mi amintească fizic ceea ce se întamplase în jurul meu. În acest oraş plin de tot şi de toţi m-am revăzut pe mine. Eram atât de slabă şi neorientată la început.  Acest exerciţiu de adaptare m-a îndepărtat de toată energia neagră pe care o acumulasem. Eram o re-naştere din propriul meu Eu. Am reuşit să-mi înving complexele. Să fiu din nou mai energică şi interesată de ce se întâmplă în jurul meu. Am depus un efort enorm, dar au contat şi oamenii pe care i-am întâlnit pe parcursul drumului meu. Am înţeles o parte a filosofiei visului meu, dar încă mai am de descoperit, şi nu cred că există o limită fizică care te împiedică să te simţi tu însuţi în pielea ta. Noi nu ne schimbăm, ne transformăm, pentru mine schimbarea a fost o întărire a mulajului, penele mele au devenit mai frumoase şi în ochii apropiaţilor mei. M-a ajutat foarte mult credinţa în Dumnezeu, cred în puritate şi ajutor divin. Este o meditaţie de curăţire spirituală. Speranţa la bine ne îndepărtează deseori de gândurile reci şi grele, canalizându-ne forţele în optimism.

inspirată de provocarea Cristinei Bazavan

duminică, octombrie 23, 2011

Trec anii, iar noi inca ne invatam a vorbi..


Spiritul de turma ne invata sa socializam. Ne educa si ne clasifica in statut.
Cine ramane inafara se pierde. Artistii sunt cei mai melancolici din turma, sunt nostalgici. Ei tot trag la coada..
Mizeria si tristetea ne inspira, ne dicteaza trend’ul. Si stam la coada asta, cu facturi de socializare in dinti.. Cu speranta sa ajungem cineva.. Si cei 28 de ani devin 35, si dupa amintiri vagi pe la 43... si zambete amare la 57.
Cat de mult se simplifica lucrurile daca schimbam prisma prin care le vedem.. Cat de adevarat  ar parea o comedie de la departare... Cat de simplu ar fi sa ducem o viata fara vicii, sau cu vicii.. cat de bine ar fi sa nu mai scriem tampenii pe bloguri si sa nu ne indopam cu youtube.. sa nu ne cautam pe on-line, si sa ne adaptam... Multi au ramas in urma, neadaptati.. carora li se spun tot mai des ca nu sunt facuti pentru lumea aceasta.. “Ceilalti” cunosc adevarul, sunt mai pragmatici, mai putin melancolici, clasificati si adaptati.  
Sa socializam!

vineri, octombrie 07, 2011

fara titlu


Fiecare om isi construieste viata din momente, sperante si ganduri optimiste la zile mai bune. Altii reusesc sa isi materializeze idealurile si sa inspire pe altcineva, iar altii isi las aripile in bataia vantului, si se trezesc la nu stiu cati ani, cu “dar daca” in buzunar, dar timpul este irecuperabil..

Poate cineva are un secret al tineretei fara batranete, sau a unei fericiri care ar dainui veacuri.. Ceea ce pentru restul (98%)ar fi  un mit;

Fiecare ar trebui sa isi cunoasca secretul, pe care il dobandeste o data cu cunoasterea de sine. Cules din  liniste, credinta, familie, prieteni, iubire ..si de ce nu materialism, etc.. Fie din suferinta, lacrimi si durere .

Boala secolului este minciuna, nu depresia.. Mintindu-ne ca e mai bine, nu facem decat sa ne cufundam in mlastini si sa pasim in gol.
 Se intoarce fiul ratacitor acasa (basm modern), se apuca de treaba dar nu intelege ce se intampla cu el, se incomodeaza, se complexeaza cu neputinta lui de a se exprima apropiatilor care i-au lipsit de atata timp, isi suna un prieten si ii spune “Cred ca am nevoie de un psihoterapeut”, iar ca feedback primeste un sfat neasteptat de bun:”Inca nu da banii pe asa ceva, americanii alearga repede la doctor pentru ca nu sunt capabili sa isi faca prieteni, dar  imediat se incep nuntile si cumatriile..si ai sa vezi tu veselie.. la noi nu e ca la ei!” Si cel din urma avea dreptate, pentru ca fiul ratacitor se simtea mai ratacit acasa decat intr-un canal intunecat, dar luminita care te asteapta la capatul tunelului mereu se face asteptata! 

Problema generatiei mele..si viitoare, e ca isi dezvolta retele de socializare, Dand viata unui habitat din poze, like-uri, job-uri fictive, etc… Dar isi ignora parintii, fratii si etc.
Momentul vine, dar nu il pretuim, o simpla privire, o strofa geniala, o aquarela buna, o poza valoroasa pe care reusesti sa o surprinzi, momente simple..dar atat de asteptate care ne cuceresc viata… si fac istorie!!!


 Primul blocaj pe care il intalnim suntem chiar noi, noi ne cream acele coloane a infinitului… Noi masuram fundul oceanului si cautam minele de aur… care nu exista!!!





marți, septembrie 20, 2011

Around the world....


Am un nepot mic, şi începe să lege silabe, să formeze cuvinte.. să construim ceva din cubuşoare..plus că acum mai are şi un alphabet vorbitor... că dacă nu ar fi chinezii... nu ar fi picătura chinezească!
 Mă gândeam deja că ar fi cazul să încep lecturarea poveştilor, nu de alta.. dar memoria nu mai este chiar aşa de bună.
                    Şi când dau să-mi verific mail-ul...ptiu, drăcovenie, ştire!!!!... ocol în jurul pământului în 62 de secunde!! Au doborât recordul de 80 de zile a lui Verne, cu trenul şi vaporul, călătorind din filă în filă, animând şi imaginaţia copiilor... Acuma, nu au decât să gugălească..
                                           Şi mă gândeam aşa eu la Nikita, viitorul în 10 ani, eu nu aş putea să-l anticipez.. are o viteza instabilă, necontrolabilă... Poţi să te întorci chiar din nou la ţâţa vacii, că e mai bio, dar poţi să-ţi vizitezi sora..măritată cu un marţian. 
                        Depinde şi de noi..ce alegem.. să ne grăbim...sau să încetenim pasul.... La ce bun să faci ocolul pământului în 62 de secunde... Şi să ai doar o excursie de 5 minute în spaţiu... 
                                                             Mi-a sclipit cerebelu'..poate ăştia nu au mai înconjurat, au luat-o pe de-a drept-u', dar totuşi.. de ce îi spun ocol?
Parcă aud.. intrăm în nebuloasă...

duminică, august 28, 2011


Duminica, o ceasca de soare aramiu si cateva boabe de struguri, search google... si lectura cibernala :)

"Pornind de la premisa voinței de putere, Nietzsche dezvoltă o psihologie abisală, care pune pe prim plan lupta sau asocierea instinctelor, a impulsurilor și afectelor, conștiința nefiind decât perceperea tardivă a efectelor acestui joc al forțelor subconștiente. Nietzsche face distincție între morala celor slabi și cea a celor puternici. Astfel, în concepția lui, mila, altruismul, toate valorile umanitare sunt de fapt valori prin care omul se neagă pe el însuși pentru a-și da aparența unei frumuseți morale și a se convinge de propria-i superioritate. " sursa Wikipedia

I love Nitzsche, dar din cand in cand! Daca i-as aplica conceptul, toate instinctele mele ar fi niste refulari.. Iar fratele meu ar fi un ADN, si icoana din coltul camerei din casa mare a bunicii ar fi  design folcloric :)











vineri, august 19, 2011

pour mon amour!

.. Întoarcerea la basm nu are vârstă.
 Idealul nu dispare niciodata și nimeni nu se invață a iubi, totul se simte.
Săptămâna trecută, din lipsa tv+net, am avut ocazia să mă întorc la nuvelele lui Eliade..
prima mea dragoste din literatura română a fost Mircea Eliade, "l-am cunoscut" la liceu în clasa a IX-a prin "Romanul adolescentului miop", a fost dragoste.. pentru ca frământam cu neuronii mei fiecare frază din carte.. Și după cartea de căpătâi.. am trecut la Țigănci, Șarpele, D-ra Cristina.. Maitreyi.. Jurnal I și II, după care am început să avansez ..la Sacru și Profan, Fragmentarium.. Istoria Religiilor... etc.. Și uite așa a început o fuziune între mine și universul lui Eliade.
 Prietena și colega mea de banca, Andra Simion, împărtășea aceleași păreri ..chiar mult mai elaborate. Dânsa era mult mai stăruitoare, schițând chiar fișe de lectură, sinteze... etc
.. În facultate l-am uitat pe Eliade, mi-l aminteam din când în gînd, când veneam acasă.. la o cafea, la o noapte fără somn.. Și după mai bine de 3 ani.. mă trezesc cu cărțile lui în brațe..într-o casă veche dintr-un sat din Germania. Propietara  casei, o  bătrână de 92 ani, frau Anna, vorbea franceza, astfel puteam să stăm liniștite de vorbă, nestingherite de o a treia gură-translator. :) Imi povestea de seminariile lui.. În 1948 participase la câteva.. le susținea seara, un curs despre morfologia fenomenelor religioase, buzele ei subțiri schițau zâmbete misterioase. Nu era un bărbat frumos, dar multe fete erau îndrăgostite de felul lui de a fi, felul în care îți împărtășea cunoașterea lui. Era blând. Frau Anna devenise pentru mine cronicar peste noapte. M-a intrebat de ce îl iubesc, iar pe moment imi venise răspunsul perfect pentru că e  diferit.
Și atunci, după acea plăcută conversație, m-a învăluit un dor de el, și i-am luat cărțile ... răsfoindu-le citindu-le.. Am regăsit personajele lui diferit cum le vedeam la 18 ani, mult mai misterioși și mai frumoși. Și mă întrebasem, cum să nu îl iubești Doamne, când creația ta e în cuvântul lui scris.. E magic!

Și cel mai interesant, să recitești cărți de care ai fost fascinat/ă, vorbind de ele ani... le re-vezi într-o altă lumină...

joi, iulie 28, 2011

Cutia neagra si restul

Moldova tinde spre integrare europeana, iar pentru a respecta planul acestui proiect, ar fi indeplinirea mai multor cerinte: reformarea sistemului național al justiției, elaborarea unei strategii de informare și comunicare în domeniul comunicării. Crearea unei comunicări transparente dintre stat și societatea civilă în procesul de realizare a acestor reforme, asigurarea libertații de exprimare și a mass media. Moldova trebuie să stabilească relațiile coobilaterale cu țările membre ue pentru a dezvolta economia internă. Reglarea conflictelor la punctele de frontiera, de menționat zona transnistreană, și după părerea mea  și UTAG. De semnat un acord de facilitare a regimului de vize (astfel nu s-ar dezvolta nici corupția și nici încălcările de lege).

Eu vad oamenii ca niste papusi din lemn, care nu-si constientizeaza imobilitatea trupului, dar au o miscare permanenta telighidata. Oare cine ar fi capabil din noi sa muste din carnea lui sa-i simta gustul?! Nici unul, doar un canibal in depresie :)
In marimea asta, viziunea mea referitor la intrarea Moldovei in UE prinde contur fortat. Avem nevoie de asa ceva?! Pentru ce? eliberarea granitelor? oricum vom fi mai saraci ca paduchii si intr-un an vom ajunge sa ne taraim de unde putem sa ne privatizam terenurile sa ne intoarcem la munca bunicilor. Vom cersi ca si romanii si bulgarii, vom fi acceptati cu greu la lucru, contractele care vor fi incheiate cu Mld vor fi dintre cele mai codase.. iar visul la moneda unica... e un vis!
Ce vom avea noi din astea?? Multe batai de cap!! Capete trasnite pe asfalt!
Se incep diverse campanii publicitare sociale de a trezi mintea moldoveanului din betie! "Ce ai facut tu pentru Moldova?" Hmm.. Ce am facut eu?

Eu visez, tu visezi, el/ea visează. Noi visăm, voi visați, ei, ele visează!

 Observ că sunt tot mai mulți oameni care renunță la piață și târguit :), tot mai mulți care se întorc acasă să deschidă o mică afacere, etc, că de idei nu se duce dorul pe aici. E plin pe unde calci cu câte ceva. Și te întrebi de unde oare?! Doar salariul e atât de mic, ca te stimuleaza sa te intorci de unde ai venit, atunci ... Incotro ne indrepti, Doamne?
Tinerii sunt cei care vor avea forță în următorii 10 ani, trebuie tratați cu grijă ..ptr că ei vor schimba viitorul :) influentati si indrumati de parintii lor, care au cumparat si au mituit tot ce e posibil din tarisoara asta mica si ingusta, vor gasi echilibru', mult doritul echilibr'!!!

joi, iulie 07, 2011

sezon estival ..moldovenesc

acasa.. inca la nord.. discutie aprinsa cu 2 vecine. Una maritata. Si alta incepe viata in occident :)

cine e mai fericit?! dilema. Vecina nr.1 are un copil de 9 luni. Vecina nr. 2 are 20 de ani.

...vorba la Moldova nu se incinge decat dupa doua butelii... dupa aia merge necontrolata.. fiecare vorbeste cand vrea, cu cine vrea, ca este ascultat, sau nu.. Moldoveanu' isi racoreste sufletul.. Si uite asa se afla dedesubturile in familie... in viata, in ganduri si visuri. Cu un an inainte de a pleca in Franta, vecina numaru 1 se arata foarte incantata ca a ramas insarcinata, isi alinta burta, se gandea la nume de botez, isi astepta sotul din deplasare, totul bine si frumos.. chiar de invidiat, si eu imi doream un bebe cand ma aflam in preajma ei. Dar timpul trece..si schimba atitutidini, vecina mea s-a schimbat; fiind tanara.. nasterea copilului s-a dovedit a fi foarte grea, iar lupta intre sexe este mereu activa. Sotul nu era alaturi de sotie sa-i unga ranile.. dar la chefuri cu baietii. Dupa aproape un an activ de discutii aprinse, vecina nr 1 hotaraste sa "rupa" drumurile Europei. Baiatul probail va ramane cu bunica, iar tata cu gashka.
Vecina numarul 2: Buna poveste! Fata se vedea cu un baiat de aproape 4 ani.. Tatal ei s-a indragostit de mama baiatului. A decis sa divorteze dupa 19 ani si jumate. S-a recasatorit cu mama baiatului, iar ea a fost nevoita sa se desparta de prima ei dragoste. Mama vecinei nr 2 dupa divort  a plecat in Venetia si o asteapta acum acolo cu dosarul tradus in italiana, sa-i implineasca visul copilului (sa duca o viata mai buna). Oare cine este mai fericita dintre ele doua?!

duminică, iulie 03, 2011

de'acasa!

Deja sunt pe meleagurile moldave.. linistita, la nord.. imbracata bine ca afara ploua.. si casa e friguroasa, ceai din buruieni si milkyway. Schiller in fundal. Ochii mei incearca sa descifreze codul mintii mele incuiate.. Bine ai venit acasa mi-ar spune tanti Efimea de peste gard, dar mai are treaba.. ca la Moldova, daca nu te invartesti pana ametesti ..nu se vede ca ai lucrat. Nimic nu s-a schimbat pe aici... pana si menta creste singura in acelasi loc.. domesticindu-se si adaptandu-se si la apa amestecata cu detergent.
De unde sa incep si unde sa termin?! Tata  cel mai bucuros ca i-a venit fata acasa, flori proaspete in camera... masa pregatita, dar parul este mai alb.. si nu vede ca fiica-sa ar fi venit cu mai multi gargauni in cap.. Pe care umar sa-si lase capul sa se odihneasca?! Casa devine mai mica.. si mai prea primitoare.. ca-i simti odorul de la 3 km... Ochii tatei ma invita la discutii, dar gura mea tace, e un pik uscata de la atata vest.. Incepe ea singura..pana tata adoarme in scaun; Zmeurata aproape pe terminate.. face loc in patul mare... Mi-am regasit anii mei..parfumul noptilor furate de carti, si alte chestii nedetaliate..
Ma uit prin “alboame” si vad pozele mamei..  Mama mea.. cu zambetul larg, imi face cu ochiul: “ai oboist?!” Da’ de unde?! Si atunci imi raspund ca da... Ma retrag acasa sa-mi trag aerul .. aer linistit ..cu tata!

vineri, aprilie 22, 2011

de Paști la Paris

Mi-am impus să scriu pe hârtie, pentru că de la un timp.. am observat ca s-a modificat caligrafia mea.. a devenit dălăbăzată și fără atitudine.. schimbându-se după valul minei :)

Acesta ar fi un motiv pentru care nu am postat nimic, plus ca e prea multă liniște pe blog.. de fapt mie imi place solidaritatea. :)

Am să scriu despre Paști. Anul acesta am să-l simt doar în noaptea Învierii, unde am să întâlnesc mai mulți români. Am să merg  la sfințit pasca, păcat că la Paris biserica ortodoxă română e deschisă doar cu grafic, mă duceam așa mai des.. Am să cumpăr niște ouă colorate, un cozonac, și am să-mi fac loc printre creștini.. Am să simt atunci dorul acel nestins, de casă, de mamă, de tată, de frați.. dar îmi va trece repede cand am să trec strada, întorcându-mă spre casă, pentru că așa e atmosfera aici, nu te lasă să-l simți. Iepurii si ouăle de ciocolată le văd în vitrine, pe rafturi, supermarketuri de mai bine de 2 luni.. Iar ideea de creștin într-un oraș atât de cosmopolit ca și Parisul.. devine dn ce în ce ma bizară.. Sunt și cazuri pozitive :)

..Îmi amintec Paștile din Moldova.. Mama punea la punct curățenia de joi, vineri făcea cumpărăturile, sâmbătă până seara târziu pregătea bucatele... să fie totul proaspăt pentru duminică, seara mergeam la sfințit. Duminică dimineața ne spălam cu apă în care puneam un ou înroșit și unul alb, plus câțiva bănuți... Apa aceasta ne făcea mai frumoși, mai bogați și mai tari pentru tot anul. :) Mâncam sfințit și ciocneam ouă. Mama avea mai mult timp liber să stea cu noi.

Munca era împărțită pe echipe: tata era responsabil cu grădina, ouăle înroșite și distragerea de la muncă. Mama ducea în spate restul, eu mă învârteam să ocup spațiu.. Tudor venea acasă în ziua de Paști..

Era frumos, adevărate tabieturi de pregătiri... Acum, poți să îl faci în "15 minute de cumpărături la supermarket"
Și chiar dac' vreau  să-l fac ca gospodarii.. mă abțin, pentru că nu mai ai răbdare să cauți vopseli, să strici cratițe la vopsit, să-ți murdărești degetele, să cumperi 60 de ouă să faci cozonac si să nu-ți iese .. Apoi mieluțul, mie mi se rupe inima să gătesc carne de miel, de aia nici nu o bag în gură.
Anul trecut, am încercat să pregătesc cu tata (doar pentru el), mi s-a distrus sufletul când vedeam cum îl curăță de orice fir de păr.. Mai nu am plâns lângă el, dar asta e soarta lui.. Drob de miel, friptură..și alte feluri de pregătiri.. Ca să sacrifici un animăluț.. Dar asta e și farmecul, "sufletul curat", o masă plină cu de toate, îți vin mai mulți oaspeți...
Aici, în Parij, nu voi avea parte decât de "15 minute de supermarket", pentru că atât timp îți ia dacă ai făcut cel puțin o dată Paștile în viață...

Și-n încheiere, aș vrea să felicit toți creștinii cu prilejul frumoaselor sărbători de Paști, să vi se lumineze sufletul, gândurile să se limpezească, bucurie alături de cei dragi, ouă roșii cu coarjă tare.. să ciocniți la rând trei zile.. Hristos a Înviat! Vă îmbrățișez!!

vineri, aprilie 01, 2011

Se topește Bâlea Lac!

Alertă ecologică, cine mai vrea să-și simtă gheața sub dos..mai are ocazia. Bâlea Lac încă nu s-a închis, preţul pentru închirierea uneia din cele 14 camere duble este de doar 200 lei/noapte, ne spune
Adelina Grigoroiu, director de marketing. Mă gândesc oare cum arată la față omulenii care ar mai dormi niște nopți pe gheață... când afară zburdăăă a primăvarăăăăă!
Cică, acest castel de gheață ar mai rezista inclusiv și în aprilie, dacă mai sunt favorabile și condițiile meteorologice... Așa că, înainte să vă închiriați camera... vă uitați și la meteo.. să nu va treziți îngropați în gheață. hmm... vorba vine dacă vă mai treziți.. 
A.G. se adresează și celor care iubesc sporturile extreme: în acestă perioadă Bâlea Lac pare a fi destinaţia ideală. Aici stratul de zăpadă este încă deosebit de bun şi consistent, iar pârtiile naturale sunt în stare bună.
Cei interesaţi mai trebuie să ştie că, pentru a ajunge la Bâlea Lac, se poate merge cu maşina până la Bâlea Cascadă, iar de aici singura modalitate de acces este telecabina, şoseaua Transfăgărăşanului fiind închisă în această perioadă între Bâlea Cascadă şi Bâlea Lac, precum şi pe o însemnată porţiune din sectorul sudic (judeţul Argeş).
NU  ESTE INTERZIS MINORILOR!!!

                                             poftiți la masa de gheață!
                                             Arată delicios!!!


                                                        Priveliștea.... pentru extrimiști!

joi, martie 31, 2011

...

Ieri seara aflu la știri că Ludmila Gurchenko a murit.. L Cu  mare regret și durere scriu aceste cuvinte..Se schimbă lumea.. și multe sunt de necrezut.. Un artist cu o forță uluitoare, plină de viață.. Mulți o considerau nemuritoare.
Vestea morții sale a șocat întreaga Rusie, cât și cei din afară.. Cei care au cunoscut-o prin arta ei. În tot ce făcea, Ludmila Gurchenko își exprima Eul său, o femeie dezinhibată, manierată, știa exact unde să-și oprească punctul de vedere pentru a stârni curiozitatea la următorul interviu. Gurchenka era foarte curtată de barbați.. Însă foarte puțini ajunseră să-i sărute mâna. Deborda de o sexualitate vectoriană. Și convingea femeile să-și schimbe atitudinea umilă în fața bărbaților.
Cântecul ei despre cele 5 minute, înainte de a bate orologiu ora 12.. era nelipsit! Câte amintiri legate.. de aceste 5 minute, câți oameni s-au îmbrățișat, ascultat, fredonat.... aceste versuri.. Песенка про пять минут.. Răspunsul la o ghicitoare. J

Ludmila Gurchinka mereu a cucerit publicul prin misterului său.
Va fi mereu alături de noi... Dzeu să o aibă în pace.. 

luni, martie 28, 2011

93 de ani, aceeasi speranta!


La cei 93 de ani de la Unirea Basarabiei cu România, diaspora din  Paris a organizat o seară specială. Au fost invitați profesori, studenți, scriitori si alți basarabeni-români rezidenți în Franța. Atmosferă ca acasă, cu plăcinte făcute de doamna preoteasă! (Sărut mâinile! Pentru că din câte am înțeles, dânsa se trezise de la 5 dimineața să le facă). Studenții au prezentat și un filmuleț foarte frumos! Au vorbit de: cui și cum i-a aparținut acest pământ românesc, de ce vorbim româna și de ce mai simțim nevoia să sfințim memoria bunicilor noștri..
..În timp ce.. fiecare își ținea discursul, mă tot uitam printre cei prezenți dacă ei realizează de ce au venit.. Doamna din fața mea a plâns când un domn tare simpatic a cântat un cântecel dedicat fiicei sale.. probabil își amintea de tatăl ei... Fata de lângă mine nu înțelegea și mă întreba afectată de ce domnul care aduna bani ptr pemiul Renașterea , adună bani pentru români?! Și îi explic fetei, că d-nul este de extrema dreapta din Moldova, el crede că toți moldovenii simt românește, din cauza asta e și acum în fața ei și strange fonduri pentru toți cei care vor participa la acest concurs de limbă și istoria românilor din Mld... Fata se uită nedumerită la mine și-mi spune ca ea e în avantaj față de alte țări, ea e bilingvă: vorbește rusă și română. Iar de îndată ce ajunge să rostească aceste cuvinte... urmează Paul Goma.. Care îi spune câtă lume a suferit din cauza comuniștilor, și cum se simțeau cei care trebuia sa fugă din calea ciubotei. Și fata blondă zâmbește. Și-l urmărește. Și Paul Goma e genial în materie de patriotism! Pentru că a suferit! Paul Goma a tânjit mereu după Basarabia, și de fiecare dată când are ocazia, își amintește originea! "Eu sunt din Manea, și nici o ciubotă nu îmi astupă gura!"
Oare câți din cei prezenți și-au simțit sufletul în vorbele lui?


duminică, martie 13, 2011

Cel mai direct cetatean al Republicii Moldova




"gramatica adevarului- faptul plus rezultatu'

noi shi santem curve la urma urmei?

Adevarul este o logica de gandire dreapta pozitiva, cinstita, civilizata care corespunde realitatii, care dovedeste ilegalitatea evenimentelor savarsite de la Iisus Hristos, de la rastignirea lui Iisus Hristos, si pana in prezent, care ne arata cum sa iesim din situatia formata, cum sa dobandim draptatea - iaca formula, formula.. gramatica adevarului!!"

sâmbătă, martie 12, 2011

trubadurii din 75006

Pe la apusul prânzului deschid geamurile, să se aerisească casa, nu de alta, dar păcat de primăvara asta.. cam plouată, rece și un pik poluată pe la urbi! So.. deschid după instrucție geamul, apăs pe mâner, partea dreaptă se desprinde de cea stângă (lovind tv-u’), dar urechile mi se lipesc de asfalt... muzicuță, se aude life..
Primul gând era cam așa: “dacă eram în România, era nuntă, plus că e si sâmbătă”.. Deci, nuntă exclus, că francezii la tradiții din astea sunt cam discreți..așa cum iși fac cam majoritatea treburilor fiziologice - intelectuale-practice!  (îmi permit sa caricaturizez) Curioasă, bag motiv pe o nădușeală artificială.. și ies în stradă.. ce să-mi vadă ochii.. ditamai trupa! Cântau texanii.. de sărea în sus și metrou’, dar ce-i drept..erau tari! Mi-au placut! Mi-a placut sa văd oameni zâmbind, mișcându-și șoldurile, în timp ce o ploiță se așternea peste note !!!
..iar în căpșorul meu, amintirele ma chinuiau :)
... venise pe ospețe frânturi din Sibiu...
Dor de Sibiu!
Mi-aș dori să fiu la începutul lunii mai în Sibiu! :) ..ptr jazz..si revederi dragi!!
Poate e posibil!

King's Singers Down To The River To Pray

duminică, martie 06, 2011

cu ochii-n soare!



Azi am fos la muzeul de publicitate din Paris si am ramas foarte dezamagita!  Ma gandeam sa gasesc afise vechi..care au facut istorie, grafisti..la-la-la! Nu am gasit decat o camera.. imbacsita cu obiecte care au fost sursa de inspiratie pentru afise.. si un hol care desparte camerele.. unde erau expuse restul afiselor. Afisele au fost bune, pacat ca nu erau mai multe! Dezamagita!

miercuri, martie 02, 2011

o dimineata

zi frumoasa de dimineata.. am luat-o la galop pe bulevardul Raspail... vremea racoroasa ma trezeste instantaneu..  Totusi..soarele imi bate in ochi..si sunt mandra ca m-am echipat de acasa cu umbrela si ochelari... daca ploua, daca se face bine si frumos, in caz ca este nevoie, cine stie?! :D
"Parchez" la nr 217.. si cu indrazneala femeiasca pasesc pragu' Mare imi este uimirea sa aflu' ca nu sunt in intarziere. ""Hmmm, ce sansa ai! de dimineata!" Exact dupa mine intra profa.. deja incep sa stranut, creta si prafu' ma ataca! Imi imaginez urmele de creta pe degetele mele.. si deja ma apuca scarba.. urasc praful de creta.. Pot sa repet! :)
   - Ochii mei se plimba prin incapere, cauta un punct de reper.. si de-odata se aduna! Nu am nici un pix! :D
Caut pix.. shshshshs.. gasesc pix! "nu inteleg nimic!" ..ma gandeam la cafeau mea.. care nu am baut-o.. imi fac morala! Cica sunt afectata.si imi promit pentru maine ... ca beau ceva de dimineata, inainte de a pleca. Se termina cursul ..trec in laborator. Urasc praful! Gresesc, ma ciocanesc cu degetele in tampla.. si ma intreb singura pe mine, in casca:"Hei, tu dormi?" Profa ma aude..pentru ca apasase tocmai butonul 6, butonul meu... sa-mi corecteze fonetica... si ma aude vorbind in romana, nu intelege nici o iota, isi intinde gatul spre mine:
 - Six! Alla!
Bineinteles.. eu!
- ah! (shit m-a auzit, shit ..a inteles shit... ) Excusez moi, je pensais en roumain!
- En France, quand tu te reveilles.. tu touches le bouton francais.. et tu restes comme ca.. toute la journee!
..Se termina laboraturul, se termina praful.. si eu ma opresc din stranutat.

..Merg pe bulevard, urmaresc vitrinele..si reflectia mea in ele.. nu ma iubesc azi! Dar imi place de mine! Cum sa ma conectez pe franceza toata ziua?!e dureros! Ochii imi fug pe terasele luminate de un soare dintos de martie, hai sa-mi fac cinste cu o cafea.. ca doar merit, nu am intarziat!

...Hmm... Paris, soare, lumina, oameni colorati... gust de cafea, si dor! :) M-am conectat! :)

joi, februarie 17, 2011

Guess who? Barbatii sau noi?

Toti barbatii isi rup gatul dupa femei, dupa femei frumoase, inteligente, putin nebune.. ca nu strica la casa omului, femei de iesit la o cafea..femei de luat cina la restaurant, femei pentru hotel, femei de birou, femei de metro, femei -femei, femei-de-casa (specie preponderenta in jungla de Est)!!! :)) Mii de situatii in care barbatii isi pot rupe gatul dupa femei. Cel mai dur este cand ei nu recunosc, iar daca femeia lui ii face furori pe strada (involuntar existentei ei misterioase), barbatu' ,ca sa se scoata, isi gaseste scuze sa-i puna un pik sacul pe cap... si na.. sa-i mai taie din "lungimea" nasului. :) Mai sunt si specimene bune, cu coronite si aripioare aurite..care poarta femeia pana in al noulea cer, la care femeia..il trimite la subsol fara lift in doi timpi si trei miscari, de ăia chiar pot sa spun ca nu au noroc, ca nu au... Nu au mancat kk de mici.. ..poate la pescuit le merge.
Daunazi..la scoala.. o vad pe colega mea rezemata toata de zid..pupandu-se de mama focului cu un flacau.. In timp ce mergeam spre sala de curs ma gandeam la ea: e fericita! Acum se explica si de ce zambeste asa de mult, intuiam ca-i ramasese ca defect de la un job tampit... la care trebuie sa zambesti mai tot timpul...
La curs, profa mea aminteste de aceasta "rupere de gat" dintre barbati si femei! Dar cine castiga.. cine are cele mai multe privilegii?? mmm, cred ca ambele tabere ar fi egale...depinde cine se vinde mai bine.. si cu cat?! :D
Ok, daca as incheia mica mea pledoarie :) nu as putea sa concluzionez nimik.. pentru ca ce am vrut sa spun.... nu pot sa spun! :D S-am incalecat pi-o sha .. si nu mai ajung sa spun povestea... Ca ramane pe alta data... http://www.youtube.com/watch?v=xQb8VBeiagI



Reactia lui Carmen dupa ce termina de citit:
- femeie ce articol....care era ideea de la care ai pornit/?si care ai vrut sa o scoti in evidenta? (art cu guess who?)
moi:

- i'm so tired.. Carmen,... ca m-am oprit pe drum...si m-am impedicat de scara
ideea este
tre' sa o gasesti
este ideea.

Bestia de Carmen :) :
 - concluzia mea e ca nici tu nu stii
Je:

- ba da..
vorbeam de "rupt gatul" care se face in diferite feluri
si ca sa fac concordanta intre subiect si verb.. am creat si personajele.. femeia si barbatul.. personajul bun si rau
ca nu fiu cinica.. am spus ca ar putea sa fim egali
..so... de ce as fi egala.. cu cineva care imi pune sacul in cap?!
deci tre sa ai imaginatie cand il citesti.. si un feedback bine tintit
- Alla, fiecare om ..."interpreteaza'cum vrea, cum poate..
- si Carmencita... spotul de la Guess.. e un spot interesant care evidentiaza dorintele apetisante de a(-ti) rupe gatu'.

Ca sa fiu sincera.... e cu final deschis.. stiti voi, bufet suedez, fiecare isi pune in farfurie ce vrea..

joi, februarie 10, 2011

Campanie impotriva fumatului!!!!

"Timpul trece, intrebarea e cum trece".. spunea Constantin Noica ..Nu ca as sta cu metafizica si cu filosofia in brate zi de zi.. dar afisul  cu conotatie culturala :) mi-a urmarit 4 ani de liceu. Era pus la intrare intre directiune si biblioteca... si cum era enorm si pe fond rosu... intrebarea timpului ma roade de pe atunci.
Tatal meu mi-a spus intr-o seara la telefon: TIMPUL ESTE MASURA VIETII!!! Cuvinte simple si extraordinare... cu cat talc au fost spuse de tata.. nu va pot reda! Tatal meu s-a lasat de fumat in '92.. S-a reapucat la sfarsitul verii 2008.. si mi-a spus de curand ca iar s-a lasat!!! Sa aiba mai mult timp sa se bucure de nepoti!!!


Eu, timp de 3 ani incercam sa ma las de fumat.. diverse... cand eram shtudent cu carnet... bagam mmotiv -BANI (economisesc din banii de buzunar), cand nu mai mergea faza... o bagam cu sanatatea, cu campania impotriva fumatului -cancer, si alte greutati grele.. dinti galbeni :) ... Cand nu a mai mers faza... nici de data aia..l-am lasat, pur si simplu.. din plictiseala sa fac un lucru repetitiv.. pe parcurs imi dau seama de ce l-am lasat, nu imi doresc sa pierd aproximativ 2 ore -2,30" pe zi... ca-cam atat imi ia un paket de tigari pe zi:) ...Sunt geniala!!! Cine nu vrea sa piarda timp, sa se alature!!!


tu de ce te-ai lasat de fumat?
si daca nu te-ai lasat, ce te-ar face sa iei decizia sa te lasi de fumat?
si daca nu esti fumator, cum ai putea sa ii ajuti pe ceilalti sa se lase de fumat?

duminică, februarie 06, 2011

Lectia de duminica

o singura zi ar putea fi un inceput ptr fiecare... deci ptr fiecare om de pe planeta asta este rezervat un inceput bun, adica o zi buna in care sa creada! Puerila gandire :)

Cum este duminica ..si Sephora este inchisa ... Cautam pe Paul.... Paul este unul din "prietenii" mei pe care mi-am facut... Aici cafeaua e mai buna decat la Starbucks, iar croissantul e poate mai delicios ca la Gerard Mulot... dar aici nu sunt hotarata.. imi plac ambele!! ...Cautand cu ochii pe Paul.. mi-am dat seama cxa sant la Maubert Mutualite... si aproape, foarte aproape.. e biserica ortodoxa romana! Foarte frumoasa!! Si am nimerit chiar la utrenie.. :) Si recunosc ca a fost genial... pentru ca nu am mai fost asa de dimineata intr-o biserica de la 10 ani cred! Si nu o spun cu mandrie!!!
so.... am iesit din biserica si ma gandeam la tata.. mi-a facut bine, am auzind vorbindu-se romaneste, accentul curat.. si dulce: " Stefan, unde sa pun lumanarile pentru morti? In stanga?/ -Nu, au schimbat.. Acum e afara!" Am indragit vocile fara sa ii cunosc.. si asa cu gandurile mele m-am pomenit aproape de Louvre... fara cafea.. si am intrat la indieni.. Cafea si croissante. Cu suspiciune. Desfac pachetul pe podul cu lacatele de pe Sena... si incep sa mananc... Mmmm, buna dimineata, linistita! Frumoasa! Excelenta!

..La Louvre, a fost genial... mi-a placut, chiar mi-a placut!!!  L-am intalnit pe Razvan Stelian Ganea!!! A fost o super coincidenta, pentru ca de cand am venit in Paris.. nu ne-am intalnit.. si au trecut 4 luni si 3 zile :) (inca nu am incetat sa-mi numar zilele aici). Sa fi programat ca nu iesea asa de bine!!!


Si la sfarsit, vreau sa spun.. ca sa fii fericit.. nu iti trebuie un milion.. nici de bani, nici de prieteni... trebuie sa fii impacat doar cu tine insuti, sa iti fie constiinta curata, inima plina de iubire, astfel vei lua cele mai sanatoase decizii!! Azi.. am avut una dintre cele mai simple zile... dar una dintre cele mai frumoase... ca o crema dulce de mascarpone...

Si nu am nici un milion de ..bani..si nici de prieteni.
Putin si bun...
Impacata!!!

sâmbătă, februarie 05, 2011

Bancuri de-o sambata!

Un manelist la magazin: - Biscuiti este?
- Nu "este'',  "sunt''.
- Da' rahat... sunt?
- Da, esti!

................................................................................

Intr-o zi iepurasul se intalneste cu lupul...  Iepurasul cara o plasma de ultima generatie...  - Dar de unde ai mai iepurasule, plasma asta, ca tu esti lefter...
- Pai am fost la vulpe...

 - Si???
- Pai... m-a invitat la o cafea... dupa care s-a dezbracat si a zis:  "Ia tot ce e mai bun de la mine".
- Si?
- Si eu am luat plasma!

.......................................................................................................................................................


Un tip se uita la televizor si se trezeste cu o tigaie in cap de la nevasta-sa:
- Asta pentru ce este, draga?
- Ce e cu numele Laura, scris pe biletul ala?
- A, este numele unui cal pe care am pariat la cursele de cai!
Pleaca tipa linistita... A doua zi, iarasi se trezeste tipul cu o tigaie si mai zdravana in cap.
- Asta pentru ce mai e, draga?
- Te-a sunat calul!
   
..................................................................................................................................................................


Un ardelean iese cu capra pe cîmp şi se întîlneşte cu un oltean, care zice:
- Unde te duci cu boul ăsta?
- Ce bou, mă, nu vezi că-i capră?
- Da' nu cu tine vorbeam.
................................................................................................................



 Ce sunt parintii tai Bula?
  - Mama e gladiatoare si tata procuror!
  - Cum asa?
  - Pai mama vinde gladiole si tata le procura!
.....................................................................................



Ion vine la taica-sau acasa.
- Tata, eu vreau sa ma insor cu Ianos!
- Ma, Ioane, tu esti nebun?
- Nu sunt nebun, dar eu pe Ianos il iubesc. Am crescut impreuna, suntem ca fratii si vreau sa ma insor cu el.
- Ma, Ioane, nu poti sa te-nsori cu Ianos!
- Ba pot!
- Ba nu poti!
- De ce, tata sa nu pot sa ma-nsor cu Ianos?
- Pentru ca e ungur!

...............................................................

vineri, februarie 04, 2011

La urgente..

  • adidasi asortati cu palton
  • un doctor isi lasa pacientul cu piciorul rupt intr-un salon de alaturi, femeia urland poate si de disperare... ok, el iese dupa un sfert de ora.. din biroul lui.. ma gandesc, mancand!
  • 2 cupluri de chinezi... una dintre fete ar trebui sa se simta rau... cica... tipii incep sa isi faca poze prin urgente.. foto acompaniate de fete posomorate.. si oameni in asteptare... Genial! Doar ei puteau sa faca asa... :))
  • pentru prima data am vazut 2 politisti pupandu-se pe obraz, ca semn de salut... daca vedeai asa ceva in est.. nu era ok (povestesc la un francez faza asta..si imi spune: "si ei sunt oameni/ --hmmm, eu am crezut ca sunt roboti!")

miercuri, februarie 02, 2011

Despre noi, femeile...


..doar un site muieresc poate sa urle atat de tare, ca pana si bitsii.. saracii asurzesc!!!  "Anul Iepurelui incepe maine: ne asteapta catastrofe, epidemii si relatii extraconjugale
"
Imi imaginez deja unele minti bolnave si geloase ( ca doar sunt femeie).. are pe alta, se duce la alta, face aia, o drege pe aia!!!!  Si saracul se gandeste cum sa plateasca ipoteca, sa mai faca cativa bani in plus la sfarsitul lunii, probleme adevarate! (Spun ei-masculii!) ..
Deci, si nu incepem cu deci.. Ni-o zis noua Peter Soe, femeilor, ca anu' care vine... sa strangem din genunchi mai strans... ca se asteapta cu cataclisme!! Saracu' Obama.. nici el nu a fost uitat.. cica va avea un an me-di-o-cru!!! Va imaginati?! Obama.. omul 2010! Transformat in 2011 peste noapte as spune.. daca se incepe de maine...

.....vay!!!!

duminică, ianuarie 30, 2011

pro demo!

ora 10:30
Lumea este un car plin cu de toate, care se opreste la fiecare poarta sa arunce pachetul, metaforic vorbind.
NU de fiecare data aspiratiile se realizeaza, dar se transforma pe parcurs si iau forma sufletului nostru.
 Cand aveam 18 ani nu imi imaginam ca am sa duc o viata de nomad, acum ma simt mai tanara ca la 18. Am 5  ani..invat "sa merg" din nou!

....M-a bulversat Parisul, nu doar in bine.. binele se arata tarziu..mai repede intelegem raul!
Cat de diferit ... cat de haotic poate sa fie acest oras! Cati ochi ii urmaresc dimineata rasaritul.. si cate cupluri adorm la apusul soarelui? Cata diversitate?? Care ar fi oare cuvantul perfect descriptiv pentru Paris? “Je t’aime, Paris!”???? Prea sumbru pentru sufletul tau luminat!
 Pot sa spun ca am un apetit de ... vreau o salata proaspata!


ora 19:45
Am pornit cu gandul sa gasesc un local unde gasesc si wi-fi.. am gasit nimic.. ori sunt pline ochi.. ori n-au..ori ...la-la!!! Ca sa ma simt Napoleon.. am vrut sa fac mai multe lucruri.... Pana la urma a iesit  nimik, plus ca eu am inghetat!! Deci incepe calatoria: drumul spre laverie/spalatorie :) cu laptopul pe un umar..si cu celalalt taraind maldarul de rufe... intru... ca prin somn selectez un program tampit... si ma duc.. hoinaresc strazile.. intr in 3-4 baruri... orie e plin.. ca na..e duminica seara, oamenii mananca, rad, Alla cauta.... pe dracu! Nu gasesc... ma intorc spre laverie.... ma gandesc ca se termina programul. Nu era terminat. Intru sa beau o cafea.. mananc si un croissante... Gustul untului pe care il simt..imi aminteste de casa, imi aminteste de mama. Si gandurile mele se impletesc cu dorul de casa. Prin ochii mei trece mama cu tata, Tudor, gustul dulcetii de cirese albe.. Cainele meu, mirosul de lemne arse!!! Ce viata am dus... nu creier ars pe asfalt!!!   Ma trezesc ca se bungheste la mine personalul, oare ce am facut?! of! Astia vor sa se duca acasa... aici scrie pana la 20:00.... Ma duc, ma duc! Stati linistiti!
Ma asteapra surprizele la laverie.. hainele mele s-au stricat toate.... decolorate, sfasiate de detergent... sunt toate "moarte"... Amin, Alla! Imi zic: fii optimista..... ia ce e mai bun din situatie--- poti sa faci din ele carpe de sters praful!!!
ok! hai sa le uscam... ca nu facem o treaba pe jumatate! Creierul Allei se stocheaza la 20 min.... de uscare... Rezultat.. hainele decolorate, colorate... cu parfum de arsura!!!!
Sa le fie de bine la astia cu soldurile.. ca-chiar :) nu am cum sa ma duc nici acum pe la ei!!!!! Va pup! Sfat pentru copii mari si cu-minti!!! Cititi, verificati, corectati daca e cazul.. nu incapatinati ca mine.. si cu cu-curul gol! :))
P.S. Hai ca mi-au mai ramas rezerve, mai exagerez.. ca doar nu am dus dulapu'!!!!

ora23:20
L-am vazut pe Martin. Martin este receptionerul de la Hotelul Louis II.  "Martin, da-mi un cod de net... nu mai stie tara nimic de mine.. tragedie!!!! Promit ca din 2 nu te deranjez.. imi pun net si eu..ca gospodaru'! " ...No problem, mai vina.. si cand ai internet!!!
Waaaaa!!! Urc 4 etaje in cateva milesecunde..... mmmmmmmmaaamaa!! Acum am sa stau pe facebook, skype, messenger.... Mda..si maine tre' sa ma trezesc.... nu am cum...
OK.... Noapte buna!


vineri, ianuarie 28, 2011

Noutăţi de pe rue Saint Sulpice: hârtia igienică are verticalitate!

Scriu pe un closet, robinetul este deschis.. Fluiditatea apei mă inspiră. Mintea mea este plină, obosită şi inutilă...încearcă să se adune să scrie ceva. Este locul perfect pentru porcării!
Bun gând.. L-am postat dăunăzi şi pe facebook.. verticalitatea sulului folosit pentru rularea corectă a hârtiei igienice! E genial! Are verticalitate, durabilitate, utilitate...şi substanţă. J
Bun! Este uşor să împroşti cu părerile pe uliţă, să dai sfaturi, să critici, clasifici, să strici, să minţi...(până şi cel care spune că nu ştie să mintă, el poate.. dar nu are curaj să recunoască). Adevărul că îţi trebuie curaj.. dacă nu îl ai, eşti pierdut în viaţă.. ţi-o iau nervii pe dinainte şi ajungi să faci poze cu turiştii.
Frânturi de gânduri, oare ce am vrut să spun de fapt?! ..Mda, îmi ia timp să înţeleg stereotipurile comportamentului de consum lexical al francezilor!! Mamăăă! Ce pompos am putut să o spun!! Faza cu-curajul J aici..la Paris.. nu e foarte complicată, dar esenţială..
O reţetă de naţii amestecată pe care alţii o găsesc apetisantă la Paris:
“Se ia o minte sănătoasă, se adaugă puţină idioţene, se amestecă bine până se face o spună densă de ipocrizie – C’est la classe. Se adaugă câteva picături de esenţă pariziană “Je t’aime”, 3oo gr de şuturi în fund bine întinse – c’est pas grave, 40 mlgr :) de bicarbonat de adevăr- bien foutue stins în oţet “milă de Africa”, 4 ouă de găină bătrână să fie preferabil firma je m’en fiche de cela. Toată compoziţia se pune într-un cuptor cu conturi grase în bancă.. Se aşteaptă nouă luni..Şi aşa se face viaţa la Paris!“
Pentru închiere... Ruşinea, pietatea, puritatea nu are ce cauta pe la Paris.. totul se transformă.. dacă ne luăm după Pascal.. Nimic nu se pierde.. da, totul se transformă! Totul se ucide imediat cum începi să spui “Je t’aime, Paris!”.
Aici este locul cel mai potrivit pentru ucenicii care vor să ştudieze procesul “je t’aime”, fără să simtă nimic!

p.s. există multe alte reţete... pe parcurs dacă mi se face poftă.. am să va scriu!

duminică, ianuarie 09, 2011

printre degete...sa vad soarele!

.. Si emotiile mele de copil erau fara sfarsit, nasteam din fiecare nimik o bomba de atractie pebtru ghidusii. Tatal meu se minuna cum de nu m-am nascut baiat. Imi rupeam rochiile prin pomi si furam cu verii mei porumb pentru fiert de la vecini sa ramana pentru bunica la toamna  mai mult. J
O data .. pentru asta, varul meu Rihard a ramas fara un smoc de par, dar nu a regretat. Imi amintesc de marul pe care l-am sadit in spatele gradinii cu Rihard si Valera. Imi amintesc si mai bine cum am degustat prima roada. Ne-am pus in genunchi si fiecare a muscat din el.. a ramas doar un pic din el.. si coada agatata de creanga. Nu am fost pedepsiti pentru asta, era pomul nostru!
Fratele meu ma punea sa-i indeplinesc sarcinile pe care parintii mei il rugau.. in lipsa lor. Transforma totul in joc ca sa ma incurajeze sa le termin mai repede. Premiul era bizar... Graunte de grau pe care trebuia sa le mestec pana se transforma in guma...faina densa..lipicioasa J ..Dar ce stiam eu... cand taramul imaginatiei mele nu avea sfarsit..iar curiozitatea mea era nepotolita.. la fel si premiile inventate de fratele meu!
Bunica mea facea cel mai bun sos de rosii din lume.. amestecat cu ardei copt... ceapa calita in unt si vinete tocate... mmm... painea proaspata.. cu crusta ei dulce. Bunica mea draga... Nu am cum sa te uit. Ea m-a invatat sa ma rog... Ne punea in genunchi in fata icoanei si repetam dupa ea.. Inge-Ingerasul meu/Roaga-te la Dzeu/Pentru sufletelul meu/Si de zi/Si de Noapte/Pan’la ceasul cel de moarte/Amin!/  Adeseori  cuvintele erau rostite mecanic,  urmate de mici istorioare captivante... pana nu se auzea decat zumzaitul nostru... Sfarsitul unei zile de vara! Vacanta, praf si apa de rau!J
Mama mea... scumpa mea mama, de cele mai multe ori cand ma gandesc la ea... ma gandesc ca la cel mai bun prieten pe care ar fi putut sa il dea Dzeu pe pamant unui om.
Tatal meu era fenomenal... in clasa a 5-a ma punea sa il citesc pe Bacon.. nu intelegeam nici o iota ce spunea. L-am recitit dupa 10 ani.. si am inteles J
Departe de casa, amintirile imi tin de cald... amintiri amintite cand ma intalnesc cu fratele meu in casa parinteasca.. si radem.  Radem pana la lacrimi!
Si cat nu as mai da pentru inghetata  pe care o savuram cu multa atentie.. sa nu fie irosit un strop din ea. Bomboane kis-kis  si apa Frigusor. Pe la 10 ani puteam sa iau de 5 lei 25 de gume Turbo.. Barbie nu imi placeau.. gustul nu si fantiku’ J
Cainele meu iubit a fost botezat de fratele meu dupa guma de mestecat MANA. Super! Mana ma intelegea din priviri. Stia cand ies cu mana goala din casa si nu se lingusea inutil. Avea demnitate cainele meu. Acum este in raiul cainilor.
Vecinii mei ...aproape toti cei de varsta mea si-au pus pirostrii.. unii ma invidiaza, ca am libertate INCA! Altii imi critica caracterul.. “nu are INCA locul ei”! J
Gradina mea.. tata se ocupa de ea. Pronumele posesiv doar imi apartine. Toate florile  tata le planteaza cu gandul la mama.


p.s. Ce nu as da sa se mai intoarca inca o data anii!!!!!