luni, iulie 26, 2010

Ce te face să rămâi acasă?

Mii de studenți basarabeni... optează pentru învățământul preuniversitar din România.. necunoscând de fapt toate avantajele.. si dezavantaje..
 Ce e pentru un licean viața de internat în România? Cunosc părinții sistemul de învățământ românesc? Sunt pregătiți pentru o schimbare în viața lor acești copii?
La toate aceste întrebări părinții își răspund totuși, e mai bine decât la noi, cred. Acest cred rostit cu un chip senin, ridicând din sprânceană... ar insufla copilului încredere să se rupă de la poala mamei și să-i spună tatălui Am să mă-ntorc bărbat! 
Elevii basarabeni care vin la studii liceale în România au nevoie de consiliere, iar reprezentantii institutiilor din  învățământul românesc si guvernul moldovenesc omit acest aspect important.
Cei mai mulți optează să-și termine studiile în România să obțină cetățenia... poate pleacă peste hotare și vor avea o viața mai bună, poate vor rămâne în România.. și lucrurile aici se vor mai schimba până atunci.. Și iar sunt înconjurați de un poate.. și de un final deschis.. 
Unii dintre cei care au reușit la concursul de dosare optând ptr un liceu în România..nu au idee unde vin. Chiar dacă limba este aceeași... trebuie să recunoștem că mentalitatea diferă .. bine, nu am spune că este un efort să te adaptezi.. Dar nu ai idee la ce liceu merge (aici vreau sa mentionez ca nu sunt promovate institutiile de invatamant care ofera locuri, cazare) .. Există și ideea de a renunța dacă nu îți convine liceul.. Dar mulți dintre cei ajunși aici nu o fac.. ptr că locurile la liceele bune din Mld s-au ocupat, și așteptând până la anul să se facă transferul .. intră în ritm.. :)
Din experiență proprie vorbesc acum, am venit la liceu în 2000. Până în 2000 nu mi-am petrecut nici o vacanță, excursie.. în România, prin concluzie nu știam multe de Sibiu, de liceu.. Am calculat pe hartă cam câți km ar fi până în Sibiu, dar șocul a fost mai mare în Iași ..când mi-au spus că voi mai face încă 14 ore cu trenul .. (minor singur)
Orașul mi-a plăcut, dar niciodată nu m-am putut integra cu ideea că trăiesc în internat. Greșeala pedagogului a fost să ne izoleze.. Să ne mute în cameră separat de fetele din România. Greșeala nr. 2  - să facă diferență între noi și restul de elevi romani... Ca mai la fiecare oră din primul an de studii să ne întrebe dar la voi nu sunt licee? voi în ce limbă vorbiți acasă? cum ne consideră ceilalți din Moldova pe noi? Își doresc unirea? Cred că unele întrebări sunt cam grele pentru un adolescent-copil de 14 ani.. mă refer la discuțiile legate de politică.. (chiar daca este opinie proprie). Și aici îmi amintesc cu drag de proful meu de mate... Care adesea glumea de politica moldoveneasca.. Statuia lui Ștefan cel Mare este mobila, când vin rușii, moldovenii îndreaptă statuia cu fața spre Rusia.. Când vin românii, îndreaptă statuia cu fața spre România.. Cred, după atâția ani.. ca acest profesor.. glumeț, cu fața roșie de la vinul de țară.. avea cea mai mare dreptate și nu vorbea de zumzait artificial. Era chiar pe înțelesul nostru, elevii de clasa a IX-a..
Și vreau să spun că nu era vacanță su nu o aștept cu nerăbdare.. Imi amintesc ca după câteva luni mi-a venit dorul de casă.. Am vrut să plec acasă pe câteva zile.. dar nu am reușit.. a ieșit o prostie mai mare dacă aș fi gândit-o chiar eu însumi.. Pedagoanga mea, săsoaicaaaa (asa am botezat-o noi), a crezut că eu am vrut să fug din internat... Și a alarmat toată direcțiunea.. Dar motivul nu l-au luat în seamă... Eu am vrut să mă duc acasă, imi era dor de mama și de tata.. eu nu am înjurat pe nimeni, nu am băgat mâna în buzunarul nimănui...  Pedoagoanga mea.. mi-a făcut proces verbal autentificat de directoarea liceului la care eram.. care era și directoarea internatului... Și am stat așa... în internat sâmbăta și duminică, izolata ( ptr că eram pedepsită), citeam cărți pe acoperișul liceului, cu mănuși pe mână.. și mă uitam în gol...
..Asa a trecut primul an.. Pana am intrat "in ritm".. Vorbeam des cu ai mei la telefon.. vacantele erau scurte si frumoase, colegii mei au devenit prietenii mei.. Iar diriginta mea.. protectorul meu. Poate nu am fost unul dintre cei mai buni "ambasadori" :) ..Eram excentrica si nu imi placeau regulile...mai ales regimul de internat (care a fost o adevarata pregatire ptr armata :D ), dar am "scapat" cu bine... Chiar daca pe lista mea neagra au ramas bifate personaje.. Iar eu mereu am crezut ca e blestemata cladirea aia.. Am gasit karma buna :))
Si uite asa a incoltit in mine samanta cunoasterii pe strada Dealului... Vorba aia..e mai greu la deal..