joi, iulie 29, 2010

cunoasterea..la ea acasa

Colind Chisinaul de trei zile dntr-o parte a orasului in alta.. Suna cam a balada.. dar chiar asa e.. Si mare mie  uimirea sa descopar in fiecare zi  cate un personaj.. si imi spun.. "tine minte detaliile trasaturilor..te va ajuta in eseul cutare..etc.." bla-bla-uri de idealist in pregatirea procesului de creatie ... :))
ce vad eu aici.. cersetori.. Multi cersetori de toate tipurile, mai mult sau mai putin imbracati..
Cersetori in adevaratul sens al cuvantului, nu tiganusi prefacuti trimisi de tati si mami sa cumpere o sticla de bere..sau sa adune bani de cersit in Paris..Cei care au privirea cruda, bolnava.. si vocea astupata de zgomotul traficului.. Care au inabusit demnitatea intr-o palma intinsa... Si sunt multi care ar merita macar 10 centi..
Cersetori mai stilati.. Cei care stau la McDonalds.. si cauta gazda pe o noapte ca nu au unde stea.. cersetori elite.. Ei, de fapt se considera elite, vedete.. si sunt foarte uimiti ca nu ii recunosti..
Intamplare... Ma bucur de o cafea si ceva de ingurgitat in graba la o terasa.. Se apropie un tip, vazand ca scriu ce va pe laptop..


'' - Nu te supara, pot sa imi pun la incarcat iphone-ul?
 - Da, poti!" Ii zic.. Isi implanteaza in mufa cablu.. si se intoarce la locul lui. Vedeam ca se tot uita, dar nu intelegeam de ce. Sincer, nu aveam nimic extravagant pe mine, plus ca eram obosita moarta.. si inca asteptam o fosta colega sa vorbim o chestiune. Nu rabda, se ridica si se apropie de masa mea..
"- Tu chiar nu te uiti la TV?
 - Scrie pe fruntea mea?
 - Nu. Dar chiar nu ma cunosti?
 - Sincer, nu prea.
 - Sunt Roma de la Fabrica de Staruri.
(Sigur, aveam si de unde sa te cunosc, ma gandeam eu in sinea mea)
- Acum am venit de la mare, dar am o problema.. Nu am unde sta..
- Si cu ce pot sa te ajut? il intreb
 - Pai nu doresc nimic, incercam sa povestesc cu cineva.. atat.
 - ok..
(Nu stiam cum sa scap de om, dar ramase cam singur pe terasa.. amicii lui plecase.. si nu avea cu cine palavragi)"

M-a "salvat" fosta mea colega.. care nu ii placea locatia si a vrut sa o schimbe...
peste o zi tipul ma vede.. din nou pe acelasi bulevard, pe acelasi trotuar.. el arata inka fresh.. inka mai cauta o gazda.. si inca mai dorea sa faca un dus.. Eu nu stiam cu ce as putea sa il ajut, situatiile astea sunt intr-adevar foarte grele.. Sa fii pe drumuri, sa fii fara bani.. sa-ti fie foame, sa iti fie rusine sa apelezi la prieteni ..pentru ca e mai bine sa nu cunoasca situatia ta.. s-ar putea sa decazi in ochii lor.. sau stiu eu ce alte motive erau in capul acelui baiat?!

Cersitul a devenit o profesie... femei frumoase cersesc.. bani, masini.. ele se vand.. da.. se rascumpara. Batrani cersesc pentru altii. Politicieni cersec, toata lumea cerseste in felul lui..  Ne paste cersismul.. O boala a societatii in care traim..

luni, iulie 26, 2010

Ce te face să rămâi acasă?

Mii de studenți basarabeni... optează pentru învățământul preuniversitar din România.. necunoscând de fapt toate avantajele.. si dezavantaje..
 Ce e pentru un licean viața de internat în România? Cunosc părinții sistemul de învățământ românesc? Sunt pregătiți pentru o schimbare în viața lor acești copii?
La toate aceste întrebări părinții își răspund totuși, e mai bine decât la noi, cred. Acest cred rostit cu un chip senin, ridicând din sprânceană... ar insufla copilului încredere să se rupă de la poala mamei și să-i spună tatălui Am să mă-ntorc bărbat! 
Elevii basarabeni care vin la studii liceale în România au nevoie de consiliere, iar reprezentantii institutiilor din  învățământul românesc si guvernul moldovenesc omit acest aspect important.
Cei mai mulți optează să-și termine studiile în România să obțină cetățenia... poate pleacă peste hotare și vor avea o viața mai bună, poate vor rămâne în România.. și lucrurile aici se vor mai schimba până atunci.. Și iar sunt înconjurați de un poate.. și de un final deschis.. 
Unii dintre cei care au reușit la concursul de dosare optând ptr un liceu în România..nu au idee unde vin. Chiar dacă limba este aceeași... trebuie să recunoștem că mentalitatea diferă .. bine, nu am spune că este un efort să te adaptezi.. Dar nu ai idee la ce liceu merge (aici vreau sa mentionez ca nu sunt promovate institutiile de invatamant care ofera locuri, cazare) .. Există și ideea de a renunța dacă nu îți convine liceul.. Dar mulți dintre cei ajunși aici nu o fac.. ptr că locurile la liceele bune din Mld s-au ocupat, și așteptând până la anul să se facă transferul .. intră în ritm.. :)
Din experiență proprie vorbesc acum, am venit la liceu în 2000. Până în 2000 nu mi-am petrecut nici o vacanță, excursie.. în România, prin concluzie nu știam multe de Sibiu, de liceu.. Am calculat pe hartă cam câți km ar fi până în Sibiu, dar șocul a fost mai mare în Iași ..când mi-au spus că voi mai face încă 14 ore cu trenul .. (minor singur)
Orașul mi-a plăcut, dar niciodată nu m-am putut integra cu ideea că trăiesc în internat. Greșeala pedagogului a fost să ne izoleze.. Să ne mute în cameră separat de fetele din România. Greșeala nr. 2  - să facă diferență între noi și restul de elevi romani... Ca mai la fiecare oră din primul an de studii să ne întrebe dar la voi nu sunt licee? voi în ce limbă vorbiți acasă? cum ne consideră ceilalți din Moldova pe noi? Își doresc unirea? Cred că unele întrebări sunt cam grele pentru un adolescent-copil de 14 ani.. mă refer la discuțiile legate de politică.. (chiar daca este opinie proprie). Și aici îmi amintesc cu drag de proful meu de mate... Care adesea glumea de politica moldoveneasca.. Statuia lui Ștefan cel Mare este mobila, când vin rușii, moldovenii îndreaptă statuia cu fața spre Rusia.. Când vin românii, îndreaptă statuia cu fața spre România.. Cred, după atâția ani.. ca acest profesor.. glumeț, cu fața roșie de la vinul de țară.. avea cea mai mare dreptate și nu vorbea de zumzait artificial. Era chiar pe înțelesul nostru, elevii de clasa a IX-a..
Și vreau să spun că nu era vacanță su nu o aștept cu nerăbdare.. Imi amintesc ca după câteva luni mi-a venit dorul de casă.. Am vrut să plec acasă pe câteva zile.. dar nu am reușit.. a ieșit o prostie mai mare dacă aș fi gândit-o chiar eu însumi.. Pedagoanga mea, săsoaicaaaa (asa am botezat-o noi), a crezut că eu am vrut să fug din internat... Și a alarmat toată direcțiunea.. Dar motivul nu l-au luat în seamă... Eu am vrut să mă duc acasă, imi era dor de mama și de tata.. eu nu am înjurat pe nimeni, nu am băgat mâna în buzunarul nimănui...  Pedoagoanga mea.. mi-a făcut proces verbal autentificat de directoarea liceului la care eram.. care era și directoarea internatului... Și am stat așa... în internat sâmbăta și duminică, izolata ( ptr că eram pedepsită), citeam cărți pe acoperișul liceului, cu mănuși pe mână.. și mă uitam în gol...
..Asa a trecut primul an.. Pana am intrat "in ritm".. Vorbeam des cu ai mei la telefon.. vacantele erau scurte si frumoase, colegii mei au devenit prietenii mei.. Iar diriginta mea.. protectorul meu. Poate nu am fost unul dintre cei mai buni "ambasadori" :) ..Eram excentrica si nu imi placeau regulile...mai ales regimul de internat (care a fost o adevarata pregatire ptr armata :D ), dar am "scapat" cu bine... Chiar daca pe lista mea neagra au ramas bifate personaje.. Iar eu mereu am crezut ca e blestemata cladirea aia.. Am gasit karma buna :))
Si uite asa a incoltit in mine samanta cunoasterii pe strada Dealului... Vorba aia..e mai greu la deal..

miercuri, iulie 14, 2010

sâmbătă, iulie 10, 2010

Am revenit la nodul iluzionist :)

...Imi plac povestile, pentru ca se termina cu final fericit..si toata lumea traieste pana la adanci batranete..
...Imi plac autobiografiile de succes ..pentru ca mereu iti ramane ceva frumos in cerebel...
...Imi place noaptea pentru ca aduce cu ea ..linistea,
Shi nimeni in lumea asta nu e in masura sa-ti ia libertatea sa visezi.. asta imi place cel mai mult!