miercuri, iunie 30, 2010

necaz de necazul meu

Deciziile ne fac să credem că ne asumăm consecinţe şi responsabilităţi, iar subconştientul nostru se dezleagă de greutatea hotărărârilor luate. Drumuri lungi şi obositoare, oraşe pline de „termite cu rucsac” în spate.. Fete frumoase cu  capul în pământ  traversează trecerea de pietoni... 
 Deciziile pe care le luăm ne fac drumul în viaţă... după aceste tipare ne ghidăm şi patrulăm printre mormanele de amintiri si trăiri, colindăm vremuri trăite în copilărie, senzaţiile tari din adolescenţă... astfel urmăm cursul mărului.. Copt sau necopt..ajungem să credem în poveşti cu riscul de  a nu muri singuri şi obosiţi.. Bem cafea de dimineaţă să ne stimuleze receptivitatea impulsurilor primite... Mâncăm organic, vorbim literar.. şi tindem să păstrăm igiena personală... Ne ferim de spitale.. de frică.. nu că am avea şi bani. Amânăm o vizită la stomatolog care trebuia făcută acum un an.. şi după .. mai constatăm că ne-am despărţit de alţi câţiva dinţi..  
Căutăm pretexte şi scuze să avem vicii.
Nu ne iubim ţara aşa cum este.. pe motiv ca e populată..
 Suntem obişnuiţi în continuare să dăm vina  pe sistem..pe conducere..
Citim cărţi mai mult din plictiseală, nu şi din dorinţa de cunoaştere..
Folosim o avalanşă de adjective când descriem o pereche de sandale sau un motor.. dar când vine vorba de sentimente.. să ne exprimăm... iok!! Suntem muţi!
Suntem o societate care comunică.. pe facebook, tagged, netlog, messenger, skype, orange ..şi alte mii de canale... Profilul este mai actualizat decât am suna mai des un prieten.. Ştim mai bine ce se întâmplă în curtea vecinului şi ce sfaturi să-i dăm prietenei îndurerate decât nouă însăşi!
Şi până la urmă, totuşi... suntem în evoluţie