luni, august 17, 2009

Jurnal de vacanta


2 august 2009
Antalya.. imediat ce ies din aeroport simt o înăduşeală plăcută. Ne îndreptăm spre ghidul care ne aştepta, confirmăm.. şi plecăm spre hotel.. Prima impresie este că mă aflu într-o gară. Designul interior face recepţia mai deosibită de restul hotelurilor din Kemer. Aştept să ne înregistreze camerele.. primim cardurile şi luăm liftul.. Vorbesc la plural ..pt că mă refer la restul familionului. Lăsăm bagajele.. camerele nu mă încântă la început … mă grăbesc să cobor pe plajă. La recepţie beau o cafea şi mă îndrept spre un chez longue. Îmi aranjez tacticos cartea şi restul lucrurilor pe măsuţa de lângă mine.. Mă grăbesc să intru în apă. Mă uit cum se bălăcesc ceilalţi turişti… Apa este caldă, atât de caldă că uit că sunt déjà de peste o oră în apă.. Sarea se face simţită pe buzele mele.. Am pielea sensibilă şi aş considera chestia asta un defect.. Simt că mâine se reînnoieşte rana herpesului meu, poziţionat sexy pe buza inferioară, în colţul drept. 
Sunt ciudat de liniştită, foamea însă îşi spune cuvântul.. Îmi amintesc că ultima dată am mâncat ceva în Odessa. Mă îndrept spre hotel, ţintesc o rochie vaporoasă… şi merg spre cel mai apropiat restaurant.. Surpriza a fost plăcută din prima. Prima dată sunt în Turcia, dar recunosc că orientalii m-au dat gata la aspectul culinărie, sau să fie de vină hotelul ?!
Târziu ies la o mică plimbare în lungul şir de cafenele şi restaurante de pe malul mării. Mă uimesc ruşii în continuu.. cât de eleganţi şi fastuoşi pot să fie. Turcoaicele nu îmi plac. Mănâncă mult şi nu au grija de ele, nemţii sunt cei mai favorizaţi de chelneri.. pentru că şi bacşisurile pe care le lasă sunt mari.
Aud cum valurile se izbesc puternic de ţărm… Marea e agitată. În larg sunt câteva iahturi ce se apropie de liman.
Sunt obosită. Urc în camera mea. Priveliştea este deosebită. Totul este frumos. Dar mă simt ciudat de singură. Deşi sunt în vacanţă cu cel mai apropiat om din viaţa mea – fratele meu.