Minunile sunt in noi
Duminica am fost la Caciulata..ape termale..etc.. Turisti.. agitatie..inghesuiala ca intr-o conserva. Am trecut pe la Cozia.. ca de fiecare data cand trec prin zona.. Am ramas uimita de o chestie insa..pe care inca nu mi-am putut-o explica de cand eram copil si mergeam pe la biserica.. Am intrat..m-am inchinat la icoane..si am trecut pe langa sirul lung de oameni sa scriu un pomelnic.. era o mama de vre-o 50 de ani si cu baiatul ei...Ii dicta sa scrie un pomelnic, pe langa lista de nume.. mai scria o rugaciune, ceea ce isi dorea sa-i se indeplineasca fiicei sale.. La masuta ingusta si inalta..mai erau doua persoane.. O femeie a plecat sa scrie pe un scaun pentru ca nu se mai putea concentra.. Iar eu ma simteam ca la examen.. ma gandeam daca scriu bine pomelnicul.. (Vocea ei ma intimida.. ma simteam ca intr-un magazin cu reguli, iar ea era vanzatoarea) Femeia cred ca a inteles nesiguranta mea..si a spus ca la vii nu se scrie pomelnic, ci acatist. Sunt crestina, cred in Dzeu, minuni.. d