luni, august 17, 2009

Jurnal de vacanta


2 august 2009
Antalya.. imediat ce ies din aeroport simt o înăduşeală plăcută. Ne îndreptăm spre ghidul care ne aştepta, confirmăm.. şi plecăm spre hotel.. Prima impresie este că mă aflu într-o gară. Designul interior face recepţia mai deosibită de restul hotelurilor din Kemer. Aştept să ne înregistreze camerele.. primim cardurile şi luăm liftul.. Vorbesc la plural ..pt că mă refer la restul familionului. Lăsăm bagajele.. camerele nu mă încântă la început … mă grăbesc să cobor pe plajă. La recepţie beau o cafea şi mă îndrept spre un chez longue. Îmi aranjez tacticos cartea şi restul lucrurilor pe măsuţa de lângă mine.. Mă grăbesc să intru în apă. Mă uit cum se bălăcesc ceilalţi turişti… Apa este caldă, atât de caldă că uit că sunt déjà de peste o oră în apă.. Sarea se face simţită pe buzele mele.. Am pielea sensibilă şi aş considera chestia asta un defect.. Simt că mâine se reînnoieşte rana herpesului meu, poziţionat sexy pe buza inferioară, în colţul drept. 
Sunt ciudat de liniştită, foamea însă îşi spune cuvântul.. Îmi amintesc că ultima dată am mâncat ceva în Odessa. Mă îndrept spre hotel, ţintesc o rochie vaporoasă… şi merg spre cel mai apropiat restaurant.. Surpriza a fost plăcută din prima. Prima dată sunt în Turcia, dar recunosc că orientalii m-au dat gata la aspectul culinărie, sau să fie de vină hotelul ?!
Târziu ies la o mică plimbare în lungul şir de cafenele şi restaurante de pe malul mării. Mă uimesc ruşii în continuu.. cât de eleganţi şi fastuoşi pot să fie. Turcoaicele nu îmi plac. Mănâncă mult şi nu au grija de ele, nemţii sunt cei mai favorizaţi de chelneri.. pentru că şi bacşisurile pe care le lasă sunt mari.
Aud cum valurile se izbesc puternic de ţărm… Marea e agitată. În larg sunt câteva iahturi ce se apropie de liman.
Sunt obosită. Urc în camera mea. Priveliştea este deosebită. Totul este frumos. Dar mă simt ciudat de singură. Deşi sunt în vacanţă cu cel mai apropiat om din viaţa mea – fratele meu.

vineri, iulie 24, 2009

pentru viata!

traim ca sa fim fericiti, sa iubim, sa cunoastem.. sa atingem.. sa gustam.. sa plangem.. sa ne despartim. Pentru fericire traim.. Unii o cunosc mai mult decat si-ar fi dorit, altii au doar iluzia ca o traiesc.
Viciile ne stapanesc.. ne cuceresc fustele scurte, picioarele lungi.. pictoriali musculosi..vizibili nu doar la atingere.. :)
Parfum de vara, bronz de aur.. ochi stralucind de placere, valuri reci ce mangaie nsipul ars de soare..
Coktailuri, flori, atingeri.
.
E inca vara.. si marea ne inghite dorintele noastre..
Iarta-ma iubirea mea, dar vreau sa cunosc.. Aerul umed.. incet, neauzind nici cele mai mici zvacniri ale apei.. inaintez in mirajul albastru..adanc.. si plin de mister.. Apa atinge buzele.. si simt un gust sarat..
mai am un pik pana sa-mi acopar pleoapele cu lacrimile ei.. Mainele inerte, nu imi asculta corpul.. simt nisipul sub picioare.. Iarta-ma iubirea mea, pentru tine vreau sa cunosc infinitul acesta marin..

marți, iunie 23, 2009

Minunile sunt in noi

Duminica am fost la Caciulata..ape termale..etc.. Turisti.. agitatie..inghesuiala ca intr-o conserva. Am trecut pe la Cozia.. ca de fiecare data cand trec prin zona.. Am ramas uimita de o chestie insa..pe care inca nu mi-am putut-o explica de cand eram copil si mergeam pe la biserica.. Am intrat..m-am inchinat la icoane..si am trecut pe langa sirul lung de oameni sa scriu un pomelnic.. era o mama de vre-o 50 de ani si cu baiatul ei...Ii dicta sa scrie un pomelnic, pe langa lista de nume.. mai scria o rugaciune, ceea ce isi dorea sa-i se indeplineasca fiicei sale.. La masuta ingusta si inalta..mai erau doua persoane.. O femeie a plecat sa scrie pe un scaun pentru ca nu se mai putea concentra.. Iar eu ma simteam ca la examen.. ma gandeam daca scriu bine pomelnicul.. (Vocea ei ma intimida.. ma simteam ca intr-un magazin cu reguli, iar ea era vanzatoarea)
Femeia cred ca a inteles nesiguranta mea..si a spus ca la vii nu se scrie pomelnic, ci acatist. Sunt crestina, cred in Dzeu, minuni.. dar la termeni nu ma pricep bine, iar El cred ca stie cel mai bine.. Am terminat de scris, si cred ca de la emotii.. am imitat scrisul meu din clasa a doua.. inconstient si m-am apropiat de "biroul" calugarului casier sa le impartim care si unde.. la un momentat dat nu mi-am dat seama si am scos pasarica din gura "Cat?", "Cat va lasa inima", a spus calugarul calm. M-am fasticit, am scos banii si am iesit. La iesire mi-am dat seama ca nu am cumparat lumanari.. Am asteptat din nou randul meu, mi-am luat lumanarile si m-am dus sa le aprind. La intrare in lacas este in dreapta o fantanita.. si multi bani in ea.. Se spune ca daca iti pui o dorinta, s-ar putea sa se indeplineasca... Prietena mea si-a pus doua :) S-a gandit mult inainte sa arunce cu banul..
La un moment dat s-a inceput vecernia... auzeam vocea prin microfon, dar nu ii vedeam. Lumea se plimba linistita prin curte, vizita muzeul, imparteau lumanarile.. care la vii ... care la morti. Degustau din apa fantanei.. umpleau fituici cu nume.. si se gandeau la minuni.. de asta sunt sigura..
Minunile exista. Minunile sunt cu noi in permanenta. Trebuie sa credem in ele.. si in oamenii de langa noi, si cei care nu mai sunt cu noi. Ne ajuta.
E bine ca seara sa spunem o rugaciune..si sa facem fapte bune. Asta e minunea de zi de zi. Ca traim.

luni, iunie 22, 2009

Consum deci exist :))


Suntem consumatori de publicitate.
Teleshopping - "picioare atragatoare, abdomen ferm", "te arata cu cateva kilograme mai slaba instantaneu", etc - fraze care iti aduc si "solutia salvatoare". detergenti cu formula "magica", creme care indeparteaza ridurile, medicamente care te lasa de vicii, sucuri naturale cu 100% fructe naturale, parfumuri care te fac sa te simti cea mai atragatoare ..etc
Era consumului in care traim este un rau necesar as spune:)
Cred in continuare ca daca nu ar fi publicitatea sau mass media.. nu ar exista branduri pe care nu le-am dori, sau cu care ne-am identifica.
Ofera informatie publicitatea sau ne educa sa consumam moderat si cu folos? Da.. un "da" relativ. Brandurile pe care le alegem in viata noastra.. le dorim pentru ca vrem sa fim unici, frumosi, atragatori si naturali. Vrem sa fim mame bune, cochete, bune la toate. Knorr aduce femeia in bucatarie pentru mai putin timp si mai gustos, ofera retete pe ambalajul produselor, iar pentru asta sunt si apreciati, "ideea e sa-ti iasa"..
Descoperirile stiintifice sunt tot mai des intalnite in reclama produselor "fibrele de bambus", etc. Creme.. Fibre..
De ce vrem sa ne imbracam si sa aratam bine? De ce ne dorim in continuu sa fim manipulati? :) Pentru ca acceptam de fiecare data sa ne "injecteze" o noua idee in care sa credem. Este inevitabil.. ca si apa pe care o bem, un pacat sa renuntam la ea.
Pentru ca suntem consumatori, iar publicitatea este un canal dintre noi si eficacitatea produsului, brandurile fac parte din viata noastra.

vineri, iunie 19, 2009

Mirza de Ninno ferrer

Nino Ferrer (born Nino Agostino Arturo Maria Ferrari in Genoa, Italy, August 15, 1934, died in Quercy Blanc, Saint-Cyprien Lot, Montcuq, August 13, 1998) was a famous French - Italian singer, actor and jazz musician.

Z'avez pas vu Mirza ? Oh la la la la la la
Z'avez pas vu Mirza ? Oh la la la la la la
Z'avez pas vu Mirza ? Oh la la la la la la

Où est donc passé ce chien
Je le cherche partout
Où est donc passé ce chien
Il va me rendre fou
Où est donc passé ce chien
Oh! Ça y est, je le vois !
Veux tu venir ici,
Je n'le répéterai pas
Veux-tu venir ici,
Mmmmm, sale bête va !
Veux-tu venir ici
Oh! Il est reparti

Où est donc passé ce chien
Je le cherche partout
Où est donc passé ce chien
Il va me rendre fou
Où est donc passé ce chien
Oh! Ça y est je le vois !
C'est bien la dernière fois
Que je te cherche comme ça
Veux tu venir ici
Je n'le répèterai pas
Veux tu venir ici
Oh et ne bouge pas
Veux tu venir ici
Oh yeah ! satané Mirza

luni, mai 25, 2009

Si baietii plang cateodata




Cat de sanatos este sa plangi? Depinde motivul.. Uneori iti vine sa urli.. dar te doare in gat ca nu poti sa scoti o lacrima... si sufletul ramane la fel de impietrit. Un prieten spunea ca baietii nu plang.. nu ar avea voie sa planga.. nu ar fi estetic sa planga.. nu stiu.. mi se pare aceeasi chestie de barbatie, precum ca barbatul este superior femeii(mai mult tine de SF), impunsa de frustrarile a mai multor babalaci.. care nu mai avveau energie sa isi astampere femeia :)
Am vazut barbat plangand din egoism, din pasiune, ca sa minta mai plauzibil.. Am vazut barbati care au plans de durere, de dor, de despartire.. Si putini care au plans de fericire.. pe nici unul nici nu am auzit sa aminteasca. Sau poate numai noi femeile... Ba da.. imi amintesc ..pe tata, dar de emotii... pozitive.

Si baietii plang cateodata..
Cateodata plang, nu-i asa?
Si baietii plang cateodata..
Si baietii plang, nu-i asa?
Si baietii plang cateodata..
Cand nu-i vede nimenea

sâmbătă, mai 23, 2009

se incepe sesiunea pentru unii dintre noi

Sesiunea este un test de tarie de caracter..cam cate ore pe zi poti sa stai lipit de birou si sa rasfoiesti file, gandindu-te ca intr-o zi vei fi mai puternic si vei avea o prietenie mai stransa cu neuronii. Nnimeni insa nu este vesnic.. va ceda si biroul.. si filele nu vor mai rezista de atatea desene persistente cu pixul aranjate alan-dala (sau cum se spune..), nu mai vorbesc de sensibilii neuroni pe cale de disparitie.. ehh, asta e viata de intelectual.. invata, invata.. si tot dai de ...!
E stresiune sau sesiune??

un gand nastrusnic

adesea gandurile vin neinvitate...dar se opresc si ne intind o capcana. Suntem in stare sa le organizam?

miercuri, mai 20, 2009

O ceasca de ceai varsata pe rochia mea..
intentionat te uitai in transparenta ei..
lipita de pielea mea.. Rochia ma trada

sâmbătă, mai 16, 2009

Exist


Ca sa traiesti liber... trebuie sa gandesti individual. Trebuie sa ierti, sa incerci sa uiti aspectele negative din trecut si sa treci peste ele, nu fara a fi invatat din aceasta o lectie. Sa fii hotarat si sa iti doresti cu pasiune ceva. Sa lupti pentru persoana iubita si sa nu o lasi sa plece fara ai spune cat de mult tii la ea si o aapreciezi. Este esential sa constientizezi adevarul, dar sa nu il cauti in permanenta. Sa accepti regretele ca si amintiri genetice, care se transmit de la fiinta umana si nu pot fi studiate ca sa nu se repete. E bina sa crezi in Dumnezeu. Te ajuta sa treci peste obstacole, pierderi, suferinte si incapacitati de a-i intelege pe ceilalti. E bine sa te pastrezi pentru cineva anume.. Pretuiesti mai mult momentul implinit. Nu e ok sa transformi propriul succes in vanitate. Modestia intr-adevar este o calitate. E bine sa stii sa comunici, nu doar de dragul de a face-o. Muzica inspira, fiecare sentiment se transforma intr-o partitura. Cugetul nu este doar o actiune, este un proces care te pune la incercare. A fi mai bun, uneori nu inseamna o intrecere cu tine insuti. Respectul este o virtute invatata de la parinti, este o mostenire genetica. Neincrederea in oameni este o adevarata povara pe suflet. Prietenii sunt partenerii nostri neoficiali in drumul vietii. "Noi" nu este doar un pronume la pers I plural.. este o multitudine de senzatii traite impreuna mai mult sau mai putin generalizate.

miercuri, aprilie 29, 2009

epilare definitiva..

Hmm..credeti voi..inca nu e definitiva.. dar in sesiuni..ca examenele si restantele.. Pana si mama natura are concurenta in tehnologie... Nimeni nu mai poate fi number one definitiv.. Cica nu afecteaza mai mut.. decat stratul epidermic..  nu stiu care dintre ele.. cred ca exact acela din care radacina firului de par suge toate mineralele ptr a creste mare si gros :D

.... ce fac femeile ptr a scapa de par..? Pai... in ziua de azi gasind cu greu o cosmeticiana, apelam la medicii dermatologi si clinicile profesionale de dermatologie...  Eu azi am fost.. in buricul burgului moldovenesc:D un buric cam adancel..unde incape mult banarit :)

..clinica..e toaata ca la carte.. curatenie peste tot,  moderna, profesionista din toate punctele de vedere.. si medicii sunt frumosi... mai bine zis ..ele sunt frumoase.. o clinica de amazoane ... :D

...Credeam ca nu simti nimic cand iti face cu laserul..dar te pisca..iar in zona faciala..iti mai dau si lacrimile de "placere"... Si uite asa.. De acasa te razi... sau cu crema depillatoare..nici intr-un caz nu smulgi parul.. ca atunci nu mai are nici un nefect... Vii ..te da cu un gel..si incepe sa te "fotografieze"..cm cu cm. Dupa care iti pune compresii cu apa rece :D Ca simti ca iti ia foc toate locurile posibile :D

Dar esti fericit cand esti de acolo..chiar daca el nu cade uniform..in acelasi timp.... Dar te simti cu sufletul impacat..ca faci progrese sa nu te simti maimuta ..ca aspect fizic..  Ca de instincte animale nu mai scapam :))

duminică, aprilie 26, 2009

Cum m-am simtit de sarbatori..

"Cum m-am simtit de sarbatorile de Pasti...?"

frumos..chiar mai linistite nu se putea... ma gandesc sa imi deschid o fabrica de Pasti.. sa scoata Pasti la cutii, sa le despacheteze in fata blocurilor darapanate in cartierele rau famate.. sa fie imprastiate prin familii dezbinate, sa fie presurate in spitale, inchisori, maternitati, orfelinate, aziluri, case de toleranta... Sa fie trimise si cateva sute prin Iraq.. poate se opresc aia din impuscat cand vad Pastile.. As vrea sa fie Pasti si in Guvern..Senat.. Dar Pasti adevarat..sentimentele sa curga pe acolo.. si sa ii trezeasca pe toti.. As vrea sa vada Pastile astia mici prin ochii bunicilor, sa ghiceasca din ochi daca oul lui va fi spart sau nu... As vrea sa fi simtit Pastile Voronin asa cum l-au simtit Ceilalti din PMAN.. As vrea sa stiu ca daca trimit un Pasti mamei mele ea sa il primeasca.. Mi-ar placea sa  cred ca Pastile acesta la cutii ar starni mai multa bunatate si omenie in oameni, decat dorim sa percem... As vrea sa raman mereu inconjurata de istorioarele biblice.. si farmecul lor asupra mea... As vrea sa impartasesc tot ce am simtit  atunci cand au batut clopotele ... si l-a biserici se dadea vestea ca "Hristos a Inviat!!" Pentru cei care nu au avut parte de un Pasti linistit, frumos, crestinesc... Dzeu are grija de el... nu l-a uitat..

vineri, aprilie 17, 2009

Basarabenii romani..pot sa isi ia ramas bun de la casa..


Si dupa cum spuneam..sau mai bine zis..tac

In Mld nimik nu se va mai schimba. Totul e  tacere. 

Daca nu esti moldovean, esti norocos.. mai poti sa pleci..sa vezi ce ii aia libertate dar printre straini, departe de casa, departe de ai tai. De ce nu se putea face si in tara asta ceva gospodareste?! Pentru ca nu pot altii trai in gunoi... Parazitii traiesc numai in mizerie. 

Vreau sa cred ca stranepotii mei vor fi altfel.. mai cu sange in p... si cu vointa de fier. Poate gandesc cam departe de albia mea biologica. Poate se schimba ceva .. cred ca ar fi cea de-a opta minune.. 

Duminica sunt Pastile, cei care ati crezut ca se va schimba ceva dupa 5 aprilie, nu disperati.. ciocniti numai oua rosii, mancati cozonac dulce  si sa nu va saturati de o vorba buna cu cei dragi voua. Oriunde am fi in lumea aceasta... in permanenta este cineva in spatele scenei care are grija ca spectacolul sa decurga dupa scenariu.. 

Tind sa imi pastrez naivitatea (dupa cum spune cineva), sa cred in cai verzi pe pereti, sa nu am lucruri mai  importante de facut, decat sa ma gandesc la libertatea cuvantului. 

La inceput a fost cuvantul.

miercuri, aprilie 15, 2009

File din jurnal...


.. In 7 aprilie, toti au crezut in acei studenti care au iesit in strada. Azi toti se indoiesc ca se va mai schimba ceva. Tot astazi, multi gandesc ca acea furie din 7 aprilie a fost doar un spectacol.. iar acei tineri au fost marionetele unui papusar sau papusari chiar. Tot astazi nu mai vorbim nimic despre ce s-a intamplat. Tot astazi, multi care au fost in ziua aceea in PMAN, se ascund dupa degete. "Nu am fost, ce sa fac?! Sa iau o piatra in cap?!" Avem noi un pik de demnitate? 

marți, aprilie 07, 2009

Despre caracter si atitudine...

Ieri.. Multa lume.. numai tineri, au iesit in strada sa protesteze "Trezestete Moldova drogata"... Ce sa spui?! Trist.. Trist sa vezi sperante noi si creative inglodate in comunism... Care nu este decat tacere si suprimarea opiniei proprii. Duminica dimineata mai era o speranta ca Moldova va trece printr-o schimbare radicala... Dar cand la ora 9 seara s-au anuntat rezultatele.. Foarte multi dintre cei care mai credeau intr-o Moldova prospera, care ar pute depasi barierile politice, sociale economice cu ajutorul tarilor vecine... S-au prabusit in dezamagire!! Mii de basarabeni au fost dezamagiti si tristi ca ptr a treia oara Comunistii ne scuipa in fata cu respect.. Astazi expira  mandatul lui Voronin, scaunul nu se va lasa racit .. imediat il va ocupa unul ales de mult timp, ales de anumiti... Imi pare rau pentru acei tineri care mai credeau in viitor!

miercuri, aprilie 01, 2009

Inspirata de Edith Piaf ..

Nimicul-nimic.. ascuns, piticit in poalele mele..

cu buzele isi saruta a lui durere, 

regrete, dorinte, placeri neimplinite..

Nu am .. Ma despart cu mintea cuminte..

Nici un regret. Totu-i uitat, achitat si lasat. 

De azi, incep viata mea si bucuria din ea ..

Cu tine sa impart.

marți, ianuarie 13, 2009

Cuget asupra destinului..

Viata in sine este o metafora scuzabila adesea..Nimeni nu o cunoaşte mai bine decât însuşi omul care o trăieşte.. Fiecare o vede în felul său.. O percepe diferit, o crede grea sau usoara.. sau se da batut si cedează, aruncându-se în faţa trenului, tăindu-şi venele, sau alte metode.. "Săracul, a avut o problemă.. Şi nu a ştiut cu cine să vorbească.." ..De fapt nimeni nu ştie ce îl aşteaptă decât însuşi subconştientul.. şi experienţele pe care le acumulează în timp.. Energia pe care o ai.. este acumulata din puterea proprie de absorbţie şi de înţelegere a "globului de sticlă" în care trăim. Mai puţin sau mai mult suntem influenţaţi de gandirea proprie..

sâmbătă, ianuarie 10, 2009

In cautarea Sinelui

...Aproape sa atigi cerul cu degetul..se mai gaseste un motiv sa mai ramai pe pamant.. Sa zabovesti alaturi de cei pe care ai inceput sa ii iubesti si mai mult din clipa cand ai realizat ca nu ii mai vezi.. Mai zabovesti gandindu-te la nemurirea ferecirii..aducandu-i ofranda sufletul tau.. O stropesti cu bucurie.. iar la sfarsit realizezi.. ca prin gaurile buzunarelor se mai prelinge cativa stropi de buna dispozitie... Iar cand zarurile sau dat.. te uiti ca un tampit cu ochii mijind la singuratatea ta, iar raceala corpului tau iti da tot mai multe semnale ca ar trebui sa te pregatesti sa iti achiti datoriile pe pamant si  sa pornesti in cautarea Eului din tine care l-ai lasat in momentul in care erai aproape gata sa atingi cerul cu degetul.. Si incepe un nou ciclu.. Cautarea Sinelui.. de obicei, ea nu aduce decat nebunia mintii sau desfatarea orgoliului in exces.. Sinele se stropseste in fata sufletului, alungandu-l cu ascutimea mintii.. inlaturand misticul si misterul.. cunoscand mai bine omul, astfel ajungem si la vorbele lui Nitzche ca "Dumnezeu nu exista". Nebunia din noi se traduce ca fiind o cunoastere profunda a propriei fiinte.. si intelegerea suprema a apropiatilor.. Proverbele  intelepte culese din folclorul poporului.. au mult adevar in ele... Mananci un drob de sare alaturi de persoana draga si nu ajungi sa o cunosti.. Mai ales dragostea omului pentru Goana Cautarii Sinelui - GCS. GCS este dupa parerea mea un sindrom pe care il naste mintea .. un handicap care se manifesta prin mai multe caracteristici:

1 Cautarea perfectiunii

2 Cautarea fericirii decadente

3 Spiritul materializat

4 Detinerea deja a perfectiunii

5 Siguranta de sine excesiva

9 Umilirea Sinelui in final

10 Moartea Sinelui

Cred ca sunt mai multe.. mult mai multe, dar am enumerat cateva in treacat pentru a tinti obiectivul propus.. Daca am deviat.. inseamna ca am pornit in cautarea Sinelui.