duminică, decembrie 07, 2008

Castanele - aroma dulce de toamna..


Castanele prăjite sunt căutate. Vânzătorii îşi scot de dimineaţă produsele, şi “vânează” trecătorii cu mirosuri delicate şi îmbietoare. O sută de grame de castane se poate cumpăra la 5 lei în Sibiu. Castanele sunt şi aperitivul favorit din anotimpul rece, şi cea mai sănătoasă din grămada de gustări scoase la precupeţie din Piaţa Mare. Procesul de fabricare nu este tocmai simplu. Mai întâi castanele se stropesc cu apă să se înmoaie coaja şi pentru a se crăpa mai uşor, iar apoi le pun la prăjit. Sunt puţini vânzătorii de castane din Sibiu care le pregătesc pe cărbunii încinşi. Castanele sunt săţioase şi datorită surplusului de amindon pe care îl conţine, sunt folosite şi ca legume în bucătărie de unele gospodine. Tortul de castane este unul din preferatele delicateselor scoase din arhiva culinăriei. De ce? Tot ce este retro acum, antic, şi trecut prin “mâna timpului”, este valoros, bun şi gustos. Cam aşa încep să gândească şi bucătarii din unele restaurante din Sibiu (considerate de lux, dar care nu se arată), care încep să umple pagina meniului cu garnitură de piure din castane, curcani împluţi cu castane, cremă de castane, ciocolată şi caramel, plăcintă cu castane, etc. Fiţoşii, gloata “selectă” a Sibiului, îşi storc mai repede buzunarele la complicatele castane din restaurante, decât să-şi cumpere 100 gr. din cele prăjite în inima burgului, pregătite de vânzătorii ambulanţi. Castanele au şi ele o istorie a lor. În Corsica, este la mare preţ o supă din castane şi lapte de capră, îmbogăţită cu fidea. Este atât de groasă, încât lingura stă dreaptă în castronul cu supă. În China, castanele sunt fie prăjite în nisip fierbinte, fie tocate şi amestecate în tocăniţe şi supe. În Japonia sau sudul Europei, sunt deseori măcinate şi transformate într-o făină din care se prepară pâine. În Tracia, se consuma o pâine din castane, un fel de tartă care se mai găseşte şi acum în Balcani, Italia, Sardinia şi Corsica. Înainte de introducerea porumbului în Europa, mămăliga italiană (polenta) era făcută din făină de castane. În Occident, găseşti azi în supermarkerturi pungi cu făină de castane. Francezii, mai sofisticaţi, le curăţă şi le glasează în sirop.
Şi apropo de castane, ştiaţi că atunci când la Paris s-a dat ordin să i se ardă cărţile, Voltaire a exclamat: "Cărţile mele sunt asemănătoare castanelor: cu cât sunt mai prăjite, cu atât se vând mai bine !"